Argumente
de netăgăduit

Iată că ieri s-au împlinit 88 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri. Moment de sărbătoare, moment de recunoştinţă.

Am avut şi eu curiozitatea să mă plimb puţin prin oraş. Pot spune cu mâna pe inimă că am rămas profund dezamăgit. Am colindat Timişoara în lung şi în lat în speranţa că voi vedea măcar un steag răzleţ “aruncat” pe vreo clădire… Spre marea-mi mirare şi dezamăgire, nici un steag. Singurul loc din oraş în care se vedeau steaguri era centrul. Singura pata de culoare a fost dată de marşul organizat de filiala PRM (nu sunt susţinător, dar mă bucur că cineva a preluat iniţiativa şi le-a “dat peste nas” domnilor de la primărie care au bani să organizeze cele 60 de festivaluri pentru care oraşul este celebru – Festivalul Berii, Vinului, Micilor, Castanelor, Crenvurştilor, Cârnaţilor, “Sfârşitului reviziei la apa caldă”, etc – dar nu au avut bani să organizeze o sărbătoare a românilor! În câteva cuvinte: câteva steaguri, câteva formaţii de mâna a 5-a (care au acceptat să cânte pe gratis, probabil!), câteva artificii de provenienţă chinezească… Şi cam atât.

Au fost apoi emisiunile de telviziune. Aşa cum am fost învăţaţi, cel mai “pur românesc” program l-a avut, cine altul decât PROTV-ul. Dacă anul trecut am fost “încântaţi” cu cele N variante ale imnului naţional, special “pocite” de către personajele colorate cu care PROTV-ul s-a înfrăţit, anul acesta a fost timpul “Odei bucuriei”. Cred că s-a răsucit de câteva ori în mormânt Ludwig van Beethoven la auzul “trilurilor” interpretate de către “vedete” ridicate la rangul de “artişti ai poporului” de către postul de televiziune cu cele mai mari datorii din România. Şi pentru ca totul să fie ca la carte, gala K1 de la Osaka a încheiat ziua la PROTV. O transmisie parcă filmată cu camera la cinematograf, doi comentatori plictisiţi datorită faptului că ştiau rezultatele…

Cu alte cuvinte, ziua de 1 Decembrie a fost una exact aşa cum NU meritau românii: de proastă calitate, de prost gust, palidă, poate chiar întunecată.

Ruşine!