Argumente
de netăgăduit

Zilele trecute, România a trecut, după cum bine ştiţi printr-o situaţie fără precedent până acum: are la conducere un preşedinte suspendato-demisionar. Mai mult suspendat decât demisionar, se pare. De ce? Pentru că Marineru’ Băsescu a vrut să ne demonstreze că nu doar Călin Popescu-Tăriceanu se poate răzgândi. Domnia sa (a se citi: Băsescu, Traian) a demonstrat încă o dată cât de meschin poate fi un politician ajuns la conducerea ţării direct din postura de marinar care rătăcea din port în port în căutare de distracţii.

În plus de asta, s-a mai folosit şi de prerogativele prezidenţiale pentru a îşi face campanie electorală pe banii contribuabililor. În timp ce sepepiştii pierdeau mitraliere, Traian făcea “baie de mulţime”. Mi s-au părut mai mult decât hilare opiniile susţinătorilor băsescieni: “O zi ruşinoasă pentru România”, “Ruşine să vă fie!”… De ce, oameni buni? Pentru că a avut cineva curajul să îl apostrofeze pe preşedintele “jucător” care şi-a depăşit în nenumărate rânduri atribuţiile? Plânsete, suspine… O mână de oameni aduşi la comandă, lozinci cripto-comuniste, atmosferă de prost gust, astfel pot fi descrise manifestările de simpatie organizate.

Românii merită mai multe. Aşadar, la urne, oameni buni!