Argumente de netăgăduit

De ce toate sfaturile despre nutriţie vin de la specialiştii americani? Nu au ei cel mai obez popor din lume?

Se spune că publicitatea este sufletul comerţului. Posibil, nu sunt în măsură să mă pronunţ. Ce mă distrează pe mine, însă sunt reclamele mincinoase (da, ştiu, cele mai multe dintre ele sunt mincinoase – dar mă exprim astfel de dragul discuţiei). Acum într-o zi mi-am dat seama ce cabină de duş inteligentă am acasă (nu ştiu ce m-a apucat, m-a lovit dintr-o dată o dorinţă arzătoare de a face duş…). În interiorul ei, surpriză: găsesc acolo scris nici mai mult nici mai puţin decât “Hi-Fi Shower Computer System”. Atunci am realizat de abia de ce m-a întrebat instalatorul (acum vreo trei ani de zile când mi-a montat-o) dacă vreau să dăm o gaură în perete ca să tragă un cablu electric. Am protestat zgomotos din cauză că mi-am adus aminte că apa şi curentul electric nu se prea înţeleg.

Lăsând acum gluma deoparte: e doar un rahat de cabină de duş, cu un rahat de difuzor de 3 centimetri diametru, cu un rahat de radio fără antenă, cu un rahat de ventilator de carcasă de PC (din ăla vechi, care scotea sunete ciudate după o vreme) şi cu un rahat de bec. Unde e supercalculatorul? Unde e partea “Hi-Fi”? De ce aş avea nevoie de radio în cabina de duş? Cât durează să faci un duş? Cât abur poate să scoată afară ventilatoraşul cel viteaz? Chiar am nevoie de bec? Probabil că nu, dar omul e mai mulţumit când îşi cumpără o cabină de duş inteligentă…

De această dată despre cele dintre blocuri. Cică s-au gândit minţile luminate din primărie să mai facă nişte bani. Cum? Simplu! Concesionează spaţiile de parcare dintre blocuri asociaţiilor de locatari iar acestea le amenajează cum vor în schimbul unei taxe anuale colectată la bugetul local.

Să traduc: primăria ştie că există spaţiu între blocuri. Bineînţeles, primăria nu face nimic pentru a îl amenaja. Dar totuşi, le permite locatarilor să amenajeze spaţiile pe banii proprii. În plus, aceştia trebuie să plătească primăriei o taxă pentru că le-a dat voie să amenajeze respectivele locuri de care ei (primăriei!) i se cam rupea. Aşadar, primăria nu face nimic şi totuşi colectează bani! Cât e de bine să faci afaceri cu statul… Dar e şi mai bine să FII statul!

PS: Dormi liniştit când statul are grijă de tine!

Probabil că îl mai ţineţi minte pe dl. Urban (ca să vă reîmprospătez memoria: vedeţi aici). Acum e senator şi propune tot felul de legi năstruşnice. Ultima iniţiativă este să introducă amenzile de circulaţie direct proporţionale cu venitul contravenientului. Păi bine, măi Iulică, tu, în naivitatea ta, chiar crezi că proprietarii de gipuri şi ferariuri – da, îi ştiţi, cei cu cefe groase care circulă pe linia de tramvai, trec semafoarele pe roşu, omoară pietoni nevinovaţi, mută procesul la Craiova şi apoi se plimbă cu barca cu motor nestingheriţi pe Bega – trăiesc din salariu ca şi omul de rând? Crezi că merg şi ei an de an la ANAF să completeze declaraţia 200?

Şi dacă tot suntem la capitolul imbecilităţi, hai că mai propun eu una: să facem în aşa fel încât şi pedepsele cu închisoare să fie direct proporţionale cu veniturile. Eşti un beţivan notoriu din Cucuieţii de Deal, sărac lipit pământului? Ţi-ai omorât în bătaie nevasta şi ţi-ai violat fata de 8 ani? Nu contează, îţi dăm 3 ani cu suspendare, că eşti sărac. Hmmm… Eşti programator şi ai 10.000 de lei salariul şi te-au prins ăştia fără rovinietă? Să ţi se taie “#!¤ şi să stai şi vreo 12 ani în puşcărie, aşa, ca exemplu, băi, să se vadă ce păţesc ăştia “bogaţi”! Ce zici, Iulică, te bagi? Că doar eşti reprezentantul nostru acolo sus.

PS: Sper să nu primesc vreo ameninţare de-aia avocăţească, aşa cum îţi place ţie să trimiţi celor care te acuză de spam, domnule Urban.

Pentru că

[...] sunt tot felul de interese de la jucat table, la batut covoare, locuri de joaca pentru copii, cei de la Mediu vor ca Timisoara sa fie o padure si nu ne dau voie sa taiem copaci [...]

Directorul ADP Timişoara, Liviu Barbu

Asta ca să vă dovedesc încă o dată (dacă mai era nevoie) cât de idioţi sunt unii. Şi cât de proşti sunt alţii (noi!). Cei care contribuie la bugetul local.

Sursa: agenda.ro

Citind astăzi ultima cotcodăceală, mi-a revenit în minte o întrebare care mă frământa acum o vreme (nu mă frământa atât de tare încât să nu pot dormi noaptea, dar totuşi…): cum e cu numele astea de “vedete”? Şi mă voi referi aici strict la “vedetele” autohtone. Poate vă întrebaţi de ce folosesc ghilimele de fiecare dată când scriu cuvântul “vedete”… Ei bine, e simplu. Pur şi simplu nu cred în ideea că fiecare guristă cu trei concerte la activ (concerte la care a participat un total de FIX 21 de oameni – excludem aici rudele, prietenii şi amanţii) se poate autointitula şi poate fi intitulată “vedetă”.

Revenind la subiect… Aşadar, citeam despre primarul sectorului 4, Cristian Popescu. De fiecare dată, însă, când aud despre primarul Cristian Popescu, aud invariabil cuvântul “Piedone”. Deci, primarul Cristian Popescu este, de fapt, primarul Piedone. Sau, şi mai interesant, primarul Cristian Popescu “Piedone”. Băi, ştim cu toţii că e umflat şi că nu îşi poate mişca curu’ (Vi se pare cacofonie? Puneţi o virgulă, că doar se poartă!) ca să cureţe zăpada, dar nu inţeleg de ce toate ziarele, posturile de radio şi televiziune trebuie să îl alinte “Piedone”.

Mai am şi alte exemple de “vedete” (mult mai depravate, ce-i drept). Care dintre voi ştie cum o cheamă de fapt pe Secsi Brăileanca? Nu, nu e o întrebare de cultură generală (cultura nu îşi are locul printre personajele astea), nimănui nu îi pasă cum o cheamă atâta vreme cât face felaţii în direct. Cine ştie cum îl mai cheamă pe măscăriciul ăla mic ajuns mare “arbitru” de dans? La Wilmark mă refer. Mai are băiatul ăsta cărunţel care nu poate (sau nu vrea, că, de, e “vedetă”) să pronunţe litera “ă” foarte bine şi un alt nume? Acum într-o zi am văzut pe un post de televiziune (Antena 1 sau Protv, cam încurc rahaturile) o reclamă la o emisiune prezentată de, atenţie, Horhe (băi, e pe bune asta, a zis “Horhe”!) şi Alina. Cine e Horhe ăsta? Cum îl mai cheamă? Cum se scrie, de fapt, “Horhe”? E vreun George de-al nostru sub acoperire? Nu prea contează… Nici nu vreau să îmi închipui cine e Alina. Avem, apoi, o fată, cunoscută de prieteni drept “Fulga”, “Mulga”, etc, fată care se prezintă drept Roxana. Cine e, băi, Roxana asta? Fata de la meteo? Fata cu ţâţele mari? Cui îi pasă, ieşi pe stradă şi vei găsi o căruţă de “roxane”!

Cred că lista asta ar putea continua, dar mi-e teamă că vă plictisesc (pe toţi cei şase-şapte cititori ai mei). Şi ca să fie situaţia clară, vă zic doar atât: de ce Florin Piersic nu are nevoie de nici un alint, poreclă, nume de scenă, etc? Şi totuşi, toată lumea îl cunoaşte şi îl respectă. Deci, se poate!

Ai grijă ce alegi când arăţi cu degetu’,
Mulţi au bani şi faimă dar le lipseşte respectu’… Nu?
Nu desconsidera valorile reale
Doar ele rămân modele în secolele următoare.

Orice analfabet cumpără diplome
Nu-i purta stimă!
‘N cel mai fericit caz e prost cu diplomă.
Banii sunt simple hârtii ce zboară repede
În timp ce faptele mari rămân păstrate in suflete.

PS: Nu daţi clic pe poză, perverşilor. Nu duce nicăieri, e doar cu titlu demonstrativ!

După geniala reclamă căcăcioasă despre care vorbeam la un moment dat, am mai observat încă una, la fel de profundă şi urât mirositoare. Este vorba despre o reclamă la mâncare pentru câini.

Bun, am înţeles faptul că respectivul câine are blana albă şi pufoasă datorită respectivului produs. Am înţeles faptul că e sănătos şi bine dispus (oricât de bine dispus poate fi un câine). Am înţeles şi faptul că ne-au arătat toate astea.

Ce nu am înţeles, însă, este de ce trebuie să ne arate şi cum se cacă respectivul câine. Păi, băi, mi-e clar că asta se întâmplă cu cam tot ce îi intră pe gură. E transformat şi eliminat. Dar de ce aş vrea să şi văd chestia asta la televizor? Nu mă interesează nici măcar când e la NatGeo Wild (deşi cei de la NatGeo Wild au o oarecare decenţă în ei), darămite la TVR sau Protv (deşi la ProTv cam miroase a rahat)… Un alt lucru amuzant mi se pare respectiva fetiţă care strânge după patrupedul ei. Aşadar, reclama are un puternic caracter educativ.

Morala: se poate face educaţie civică şi folosind parabole căcăcioase! Bleahhh!

Îi mai ţineţi minte pe pensionari? Da, oamenii aceia amărâţi care au muncit şi plătit impozite o viaţă întreagă pentru ca mai apoi să trăiască în mizerie. Da, ei, cei care nu au bani de medicamente şi de încălzire. Chiar ei!

Ce s-a gândit adunătura de imbecili care conduce ţara (a se citi “guvern”)? Să îi oblige pe pensionari să plătească asigurări sociale. Adică, să îşi plătească singuri pensia (?). Băi, cât de idioţi sunteţi? Cât căcat credeţi că mai poate înghiţi ţara asta şi oamenii ei? Asta sfidează cam orice formă de logică pe care o înveţi în liceu sau prin facultate. Să recapitulăm: plăteşti o viaţă întreagă pentru pensie, iar când ajungi la pensie trebuie să plăteşti tot pentru pensie.

Muriţi, băi!

Stăteam astăzi liniştit la semafor. Verde pentru stânga, roşu pentru înainte şi la dreapta. Verde, maşinile treceau şi făceau stânga. S-a făcut galben, maşinile treceau şi făceau stânga. S-a făcut roşu, maşinile treceau şi făceau stânga. “Hmm, ciudat”, îmi zic. “Unde e un poliţist când ai nevoie de el?”. Şi ca să vezi minune… Maşina tablagiilor, cu girofarul pornit, pe urma contravenienţilor. Mă bucur mai întâi în sinea mea, apoi exteriorizez trăirea urlând din maşină: “Arde-i! Arde-i, f****e mama lor, că merită!”. Când colo, suleţii cu chipiu nici nu s-au sinchisit de cele 3 maşini care au trecut pe roşu. Au trecut intersecţia cu girofarul pornit după care au oprit girofarul şi şi-au văzut liniştiţi de drum. Păi, bine, băi apărătorilor ai drepturilor cetăţenilor, voi cei care vegheaţi la liniştea noastră, chiar aşa? Dar, chiar aşa, pe banii noştri? Pe munca noastă? Pentru asta vă plătim noi? Ca să treceţi cu girofarul pornit prin intersecţie doar ca să prindeţi cafeaua caldă? Promit că dacă venea autotrenul şi se urca pe voi mergeam ca şi martor la proces! Da, împotriva voastră, lacheţilor!

Apropo: l-am văzut aseară pe ministrul de interne declarând: “am pierdut strada”. Să mori tu? Pe bune!? Care să fie oare cauza? Să fiu eu de vină? Să fie vecinul de la parter de vină? Nu, eu cred că singurul vinovat este… cafeaua! Care se răceşte prea repede pe frigul ăsta, mama ei!

Semnat: un cetăţean.

Aud foarte des pe la televizor expresiile ”marele popor american” sau ”mândra națiune americană”. Să începem cu definițiile celor doi termeni (”popor” și ”națiune”):

POPÓR, popoare, s.n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală.

NAȚIÚNE, națiuni, s.f. Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune.

Așadar, pentru ”popor” avem ”aceeași tradiție culturală” iar pentru ”națiune” avem ”conștiința originii și a sorții comune”. Păi și de unde, rahatul lui Obama, au ăștia aceeași tradiție culturală? De unde au ăștia conștiința originii comune? Oare ce au în comun conquistadorii și dorința lor de înavuțire, pârnăiașii și scursurile aduse și lăsate aici în voia sorții pentru a nu cheltui resursele statului din care făceau parte (așa cum se întâmplă în zilele noastre), sclavii aduși din Africa pentru a-i sluji pe conquistadorii și pârnăiașii deveniți recent ”baroni locali” (se poartă și expresia asta, nu?), bieții indigeni care trăiau acolo de mii de ani liniștiți, fumând pipa păcii și, ocazional, scalpându-se între ei? Așadar, ce aveau în comun toți oamenii ăștia? Nu foarte multe. Și totuși, combinația asta răhățoasă din care indigenii au luat-o cel mai tare în părțile dorsale (le-aș numi ”buci”, dar, poate că dintre cei 8 cititori ai mei, 3 sunt mai sensibili din fire) este numită ”marele popor american”. Îmi pare rău, dar vă înșelați. Nu poate fi vorba despre un popor în adevăratul sens al cuvântului. Eu aș folosi o expresie mai ”pitorească”: ”marele talmeș-balmeș american”. Și apropo de asta, citeam un studiu care spune ca peste vreo 20 de ani, fiecare al doilea membru constituent al talmeș-balmeșului va fi hispanic. Dios mio, ayudame!

Bun, acum vreau să prezint și o mică înșiruire de invenții americane, invenții care ne fac viața mult mai frumoasă, mai sănătoasă, mai plăcută. Nu, nu sunt toate inventate cu adevărat de americani, dar au fost aduse pe culmile cele mai înalte ale succesului de către ei.

• mâncărurile de tip fast-food și junk-food: cui nu îi place să savureze niște pulpițe de pui modificat genetic, trecute prin același ulei prin care au mai trecut înainte alte 800 de astfel de pulpițe? Cui nu îi place să își lingă de pe degete E-urile lăsate în urmă de niște chipsuri delicioase?
• mall-urile: aici în Timișoara, toată viața s-a mutat la mall; copiii și mașinile pot fi ”înmatriculați” la mall, familiile pot fi întemeiate la mall, condiția fizică ți-o menții la mall, poți face baie, te poți uita la un film la mall, ai parcare, ai hipermarket, ai cam tot ce îți trebuie pentru a duce o viață mai mult decât împlinită. Un singur lucru mai lipsește, după cum spunea un prieten: lipsește cimitirul sau măcar crematoriul și vitrina în care să depoziteze urnele. Dar, poate într-un viitor apropiat, de ce nu?
• mașinile care consumă 30 de litri la fiecare sută de kilometri: nu-i problemă, invadăm încă o țară care are petrol mult și ne-am rezolvat problemele. Dar ce facem când nu mai avem pe cine invada?
• televiziunea de foarte bună calitate: filme și seriale pline de învățăminte, talk-show-uri ”incendiare”, elodii, Jerry Springer (i-ar place ăluia cu felațiile de pe Antena 1 – îmi scapă numele lui – să ajungă la nivelul lui Jerry Springer), vedete, glamour, kitsch, femei goale, violuri, copii care se împușcă prin școli, femei goale, imbecili și inculți, femei goale, etc. Am uitat să menționez: femei goale.
• corporațiile – cu toții iubim spălările de creier denumite din motive practice ”team-building-uri”, nu? Eu unul NU!
• incultura – de ce trebuie să știi ceva despre lumea în care trăiești atunci când ai mașină care consumă 30 de litri la suta de kilometri, ai mall, ai fast-food, ai televiziune de calitate?
• extratereștrii – eu mi-am schimbat total părerea despre extratereștrii. Ai dracului extratereștrii ăștia, cu toții aterizează în America!
• obezitatea – aceeași combinație ca mai sus: fast-food, mașină, mall, canapea, televiziune. Un alt studiu ne spune că în 2037 întreaga populație a Statelor Unite va fi obeză. Deranjantă imagine, nu?
• ratele la bancă (”Mă scuzați de expresie!”) – americanii se nasc și mor îndatorați la bancă, transmițând urmașilor moștenirea împovărătoare. Oare dau și credit cu buletinul? Tendința actuală e să se sinucidă dacă nu își mai pot plăti ratele.
• Coca-Cola, Pepsi: vă mulțumim și vă iubim pentru că ați reușit să și îmbuteliați E-uri!
• E-urile: mai are rost să adaug ceva?

De mult îmi propusesem să îmi scriu părerea despre americani, dar am tot amânat momentul. Promit să continui lista cu invențiile americane. Așadar, va urma! Concluziile, tot într-un episod următor.