Pentru că
[...]sunt tot felul de interese de la jucat table, la batut covoare, locuri de joaca pentru copii, cei de la Mediu vor ca Timisoara sa fie o padure si nu ne dau voie sa taiem copaci[...]
Directorul ADP Timişoara, Liviu Barbu
Asta ca să vă dovedesc încă o dată (dacă mai era nevoie) cât de idioţi sunt unii. Şi cât de proşti sunt alţii (noi!). Cei care contribuie la bugetul local.
Sursa: agenda.ro
Citind astăzi ultima cotcodăceală, mi-a revenit în minte o întrebare care mă frământa acum o vreme (nu mă frământa atât de tare încât să nu pot dormi noaptea, dar totuşi…): cum e cu numele astea de “vedete”? Şi mă voi referi aici strict la “vedetele” autohtone. Poate vă întrebaţi de ce folosesc ghilimele de fiecare dată când scriu cuvântul “vedete”… Ei bine, e simplu. Pur şi simplu nu cred în ideea că fiecare guristă cu trei concerte la activ (concerte la care a participat un total de FIX 21 de oameni – excludem aici rudele, prietenii şi amanţii) se poate autointitula şi poate fi intitulată “vedetă”.
Revenind la subiect… Aşadar, citeam despre primarul sectorului 4, Cristian Popescu. De fiecare dată, însă, când aud despre primarul Cristian Popescu, aud invariabil cuvântul “Piedone”. Deci, primarul Cristian Popescu este, de fapt, primarul Piedone. Sau, şi mai interesant, primarul Cristian Popescu “Piedone”. Băi, ştim cu toţii că e umflat şi că nu îşi poate mişca curu’ (Vi se pare cacofonie? Puneţi o virgulă, că doar se poartă!) ca să cureţe zăpada, dar nu inţeleg de ce toate ziarele, posturile de radio şi televiziune trebuie să îl alinte “Piedone”.
Mai am şi alte exemple de “vedete” (mult mai depravate, ce-i drept). Care dintre voi ştie cum o cheamă de fapt pe Secsi Brăileanca? Nu, nu e o întrebare de cultură generală (cultura nu îşi are locul printre personajele astea), nimănui nu îi pasă cum o cheamă atâta vreme cât face felaţii în direct. Cine ştie cum îl mai cheamă pe măscăriciul ăla mic ajuns mare “arbitru” de dans? La Wilmark mă refer. Mai are băiatul ăsta cărunţel care nu poate (sau nu vrea, că, de, e “vedetă”) să pronunţe litera “ă” foarte bine şi un alt nume? Acum într-o zi am văzut pe un post de televiziune (Antena 1 sau Protv, cam încurc rahaturile) o reclamă la o emisiune prezentată de, atenţie, Horhe (băi, e pe bune asta, a zis “Horhe”!) şi Alina. Cine e Horhe ăsta? Cum îl mai cheamă? Cum se scrie, de fapt, “Horhe”? E vreun George de-al nostru sub acoperire? Nu prea contează… Nici nu vreau să îmi închipui cine e Alina. Avem, apoi, o fată, cunoscută de prieteni drept “Fulga”, “Mulga”, etc, fată care se prezintă drept Roxana. Cine e, băi, Roxana asta? Fata de la meteo? Fata cu ţâţele mari? Cui îi pasă, ieşi pe stradă şi vei găsi o căruţă de “roxane”!
Cred că lista asta ar putea continua, dar mi-e teamă că vă plictisesc (pe toţi cei şase-şapte cititori ai mei). Şi ca să fie situaţia clară, vă zic doar atât: de ce Florin Piersic nu are nevoie de nici un alint, poreclă, nume de scenă, etc? Şi totuşi, toată lumea îl cunoaşte şi îl respectă. Deci, se poate!
Ai grijă ce alegi când arăţi cu degetu’,
Mulţi au bani şi faimă dar le lipseşte respectu’… Nu?
Nu desconsidera valorile reale
Doar ele rămân modele în secolele următoare.
Orice analfabet cumpără diplome
Nu-i purta stimă!
‘N cel mai fericit caz e prost cu diplomă.
Banii sunt simple hârtii ce zboară repede
În timp ce faptele mari rămân păstrate in suflete.
PS: Nu daţi clic pe poză, perverşilor. Nu duce nicăieri, e doar cu titlu demonstrativ!
Îi mai ţineţi minte pe pensionari? Da, oamenii aceia amărâţi care au muncit şi plătit impozite o viaţă întreagă pentru ca mai apoi să trăiască în mizerie. Da, ei, cei care nu au bani de medicamente şi de încălzire. Chiar ei!
Ce s-a gândit adunătura de imbecili care conduce ţara (a se citi “guvern”)? Să îi oblige pe pensionari să plătească asigurări sociale. Adică, să îşi plătească singuri pensia (?). Băi, cât de idioţi sunteţi? Cât căcat credeţi că mai poate înghiţi ţara asta şi oamenii ei? Asta sfidează cam orice formă de logică pe care o înveţi în liceu sau prin facultate. Să recapitulăm: plăteşti o viaţă întreagă pentru pensie, iar când ajungi la pensie trebuie să plăteşti tot pentru pensie.
Muriţi, băi!
Stăteam astăzi liniştit la semafor. Verde pentru stânga, roşu pentru înainte şi la dreapta. Verde, maşinile treceau şi făceau stânga. S-a făcut galben, maşinile treceau şi făceau stânga. S-a făcut roşu, maşinile treceau şi făceau stânga. “Hmm, ciudat”, îmi zic. “Unde e un poliţist când ai nevoie de el?”. Şi ca să vezi minune… Maşina tablagiilor, cu girofarul pornit, pe urma contravenienţilor. Mă bucur mai întâi în sinea mea, apoi exteriorizez trăirea urlând din maşină: “Arde-i! Arde-i, f****e mama lor, că merită!”. Când colo, suleţii cu chipiu nici nu s-au sinchisit de cele 3 maşini care au trecut pe roşu. Au trecut intersecţia cu girofarul pornit după care au oprit girofarul şi şi-au văzut liniştiţi de drum. Păi, bine, băi apărătorilor ai drepturilor cetăţenilor, voi cei care vegheaţi la liniştea noastră, chiar aşa? Dar, chiar aşa, pe banii noştri? Pe munca noastă? Pentru asta vă plătim noi? Ca să treceţi cu girofarul pornit prin intersecţie doar ca să prindeţi cafeaua caldă? Promit că dacă venea autotrenul şi se urca pe voi mergeam ca şi martor la proces! Da, împotriva voastră, lacheţilor!
Apropo: l-am văzut aseară pe ministrul de interne declarând: “am pierdut strada”. Să mori tu? Pe bune!? Care să fie oare cauza? Să fiu eu de vină? Să fie vecinul de la parter de vină? Nu, eu cred că singurul vinovat este… cafeaua! Care se răceşte prea repede pe frigul ăsta, mama ei!
Semnat: un cetăţean.
Aud foarte des pe la televizor expresiile ”marele popor american” sau ”mândra națiune americană”. Să începem cu definițiile celor doi termeni (”popor” și ”națiune”):
POPÓR, popoare, s.n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală.
NAȚIÚNE, națiuni, s.f. Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune.
Așadar, pentru ”popor” avem ”aceeași tradiție culturală” iar pentru ”națiune” avem ”conștiința originii și a sorții comune”. Păi și de unde, rahatul lui Obama, au ăștia aceeași tradiție culturală? De unde au ăștia conștiința originii comune? 
Oare ce au în comun conquistadorii și dorința lor de înavuțire, pârnăiașii și scursurile aduse și lăsate aici în voia sorții pentru a nu cheltui resursele statului din care făceau parte (așa cum se întâmplă în zilele noastre), sclavii aduși din Africa pentru a-i sluji pe conquistadorii și pârnăiașii deveniți recent ”baroni locali” (se poartă și expresia asta, nu?), bieții indigeni care trăiau acolo de mii de ani liniștiți, fumând pipa păcii și, ocazional, scalpându-se între ei? Așadar, ce aveau în comun toți oamenii ăștia? Nu foarte multe. Și totuși, combinația asta răhățoasă din care indigenii au luat-o cel mai tare în părțile dorsale (le-aș numi ”buci”, dar, poate că dintre cei 8 cititori ai mei, 3 sunt mai sensibili din fire) este numită ”marele popor american”. Îmi pare rău, dar vă înșelați. Nu poate fi vorba despre un popor în adevăratul sens al cuvântului. Eu aș folosi o expresie mai ”pitorească”: ”marele talmeș-balmeș american”. Și apropo de asta, citeam un studiu care spune ca peste vreo 20 de ani, fiecare al doilea membru constituent al talmeș-balmeșului va fi hispanic. Dios mio, ayudame!
Bun, acum vreau să prezint și o mică înșiruire de invenții americane, invenții care ne fac viața mult mai frumoasă, mai sănătoasă, mai plăcută. Nu, nu sunt toate inventate cu adevărat de americani, dar au fost aduse pe culmile cele mai înalte ale succesului de către ei.
De mult îmi propusesem să îmi scriu părerea despre americani, dar am tot amânat momentul. Promit să continui lista cu invențiile americane. Așadar, va urma! Concluziile, tot într-un episod următor.
…într-o zi s-au apucat
De la popor la buget s-aducă
Un sac cu bani încărcat.
Ascultam zilele trecute declaraţia unui ministru valutist, fost fesenisto-pesedist actual pedelist ministru. Da, despre Radu Berceanu de la transporturi este vorba. Ce s-a gândit luminăţia sa să declare:
Ar trebui ca, de acum încolo, în momentul în care cineva reclamă că e blocat undeva, să-l întrebăm şi ce număr de rovinietă are, ca să vedem dacă această sumă foarte mică a fost plătită sau şoferul reclamă şi nu are nici măcar rovinietă.
Suntem poate singura ţară europeană (dorim să ne integrăm în spaţiul Schengen) în care se plăteşte taxă de drum naţional (Atenţie! Si în Austria, Ungaria şi alte ţări civilizate se plăteşte vinietă,- dar pentru AUTOSTRĂZI). Suntem poate singura ţară europeană în care se plăteşte taxă de două ori taxă de drum (Băse a fost cel care a introdus – pe când era ministru al trasporturilor – taxa de drum în accizele din carburanţi). Suntem poate singura ţară europeană în care poţi să rămâi fără una sau mai multe roţi din cauza gropilor de pe drumuri. Şi totuşi, unii aleşi ai poporului au nesimţirea să îşi pună astfel problema. N-ai vrea tu, nene Berceanule să îţi mai cobori curu’ din elicopter şi să mai observi realităţile din ţară? Şi mai bine: n-aţi vrea voi toţi, cu şleahta voastră de hoţi să ne lasaţi în pace şi să vă retrageţi pe meleaguri mai calde?
Constrâns de împrejurări, am fost nevoit aseară să mă uit la ştirile proteveului. Lucru rar, deoarece nu obişnuiesc să îmi poluez mintea cu imbecilităţi. În cele zece minute, am auzit două (e posibil să fi fost mai multe) lucruri care mi s-au părut amuzante:
Îmi pare nespus de rău că am ratat calupul dedicat “crimelor oribile”, dramelor şi “accidentelor spectaculoase”…
Hai sictir, “profesioniştilor”!
Nu am vrut să stric dramul de farmec al articolului anterior referitor la plimbarea prin Defileul Dunării, dar o voi face acum:
Gunoi pe Dunăre
E posibil ca gunoiul de pe Dunăre să nu fie în totalitate românesc, dar fiind că Dunărea mai trece şi prin alte ţări mai puţin civilizate (Bulgaria – care, din păcate e mai aval, deci nu prea e posbil ca gunoiul să fie de la mâncătorii de zacuscă), dar eu am o oarecare bănuială cum că peturile alea de plastic aparţin maneliştilor iubitori de mici şi bere ieftină…
De, nu le poţi avea pe toate…
Citeam astăzi un mini-editorial care mi s-a părut absolut genial:
Trebuie sa repet o intrebare, “De ce merge Guvernul in deficit bugetar?” Trebuie sa-l inchidem, conform lui Pogea, Guvernul? E mai competent decat amaratii aia care merg pe zero sau pe minus? Sau, nu cumva, face evaziune cum sustine Boc despre privati? De ce sa folosim o logica diferita fata de o firma in fata politicii economice guvernamentale? Si sa nu-l amintiti pe Keynes ca nu e cazul lui Pogea de politici economice.
Întocmai: de ce să închidă prăpădiţii? Se poate închide guvernul. Extrapolez şi spun: cred că e destul să închidem doar câţiva (mai bine zis – toţi) guvernanţi. Şi va fi mai bine.
Guvernul condus de spermatozoidul Boc a hotărât că de la data de întâi mai evaziunea fiscală este legală. De ce zic asta? Datorită faptului că a emis o ordonanţă de urgenţă prin care introduce (şi) impozitul forfetar. Să vă explic cum stă treaba: toată lumea ştie că în ţara asta a noastră de două parale evaziunea fiscală e la ea acasă. Credeţi sau nu, până şi guvernul ştie lucrul acesta. Ştie şi totuşi nu face nimic, aţi putea zice. Greşit, guvernul chiar face ceva. Încearcă să recupereze pierderile provocate de hoţi prin impozitarea prăpădiţilor. Cu alte cuvinte: cei care furau până acum fură şi în continuare, iar celor care încercau să îşi încropească în mod cinstit o afacere li s-a mai tăiat o cracă de sub picioare.
Reiau: guvernul ştie că se fură (că de, şi ei fură). Guvernul are însă nevoie de bani (că de, e criză). Guvernul are la dispoziţie Garda financiară, ANAF-ul, Poliţia, Poliţia economică, etc. şi totuşi nu reuşeşte să facă ordine. Îi lasă pe cei care fură să fure în continuare dar îi împovărează pe toţi ceilalţi. Deci, unii fură, guvernul îi lasă să fure şi îşi recuperează banii furaţi (pe care tot el a permis să fie furaţi) de la ceilalţi.
Îmi tot revin în minte nişte vorbe dintr-un banc: “Frumoasă ţară, păcat că-i locuită”. Şi îmi mai revine ceva în minte:
M-am născut între Carpaţi
Din nefericire…
Eu am ajuns să cred că e momentul ca toţi oamenii cinstiţi din ţara asta de rahat trebuie să emigreze. Să îi lăsăm pe hoţi aici şi să ne întoarcem peste vreo 5-10 ani când se vor fi mâncat de vii unii pe alţii şi nu va mai fi rămas niciunul. Aşa să ne-ajute Dumnezeu!