Argumente de netăgăduit

Muntele Athos, inima ortodoxismului, Grecia:

În ordine cronologică, primul set de fotografii e din Sithonia, Grecia:

După nici o lună şi jumătate de la întoarcerea din concediu, reuşesc să aleg şi să cosmetizez câteva fotografii… După cum spune şi titlul, concediul l-am petrecut (ca şi mulţi alţi români) în Grecia. Care sunt concluziile pe care le-am tras:

• grecii sunt foarte primitori, ştiu să îşi vândă marfa, ştiu să te atragă în restaurantele şi magazinele lor
• toată lumea are şosele mai bune ca noi (Serbia, Macedonia şi Grecia)
• grecii au şosele bune, indicatoare proaste şi circulă haotic
• macedonenii sunt nesimţiţi şi hoţi
• sârbii din Grecia sunt nesuferiţi
• românii sunt peste tot în Grecia
• sârbii au radare prin toate localităţile mici apropiate de graniţa cu România; cu zece euro se poate rezolva orice problemă
• sârbii construiesc de zor poduri noi şi autostrăzi; am văzut lucrări concomitente în minim şase locuri aflate la distanţă mică între ele
• e prea cald în Grecia, dar compensează apa foarte curată şi plajele goale
• nu te poţi baza pe “Ioana” când vine vorba de navigat prin Serbia/Macedonia/Grecia; hărţile sunt proaste, în plus, poţi avea ghinionul fie să intri în Beograd, fie să ajungi în lanul de porumb şi să vezi plantaţii de kiwi; nimic nu se compara cu un atlas rutier
• priveliştea de pe muntele Olimp către mare este incredibilă
• grecii ştiu să prepare foarte bine mâncarea de caracatiţă

Am să revin cu fotografii.

Constrâns de împrejurări, am fost nevoit aseară să mă uit la ştirile proteveului. Lucru rar, deoarece nu obişnuiesc să îmi poluez mintea cu imbecilităţi. În cele zece minute, am auzit două (e posibil să fi fost mai multe) lucruri care mi s-au părut amuzante:

• cel mai mare vapor construit vreodată, care va egala Titanicul va avea patinoare, cinematografe şi alte astfel de rahaturi; surpriza este că acest vaporaş cântăreşte doar 220 de tone (echivaletul a 6 vagoane de cale ferată); m-am interesat, numai elicea are vreo 130 de tone; amuzant…
• la inaugurarea aleii cu numele defunctului cântăreţ/pedofil/bărbat negru/femeie albă (zicea bine o prietenă: “Hmmm… Să facem o alee Florian Pitiş sau o alee Michael Jackson?”) s-au adunat nici mai mult nici mai puţin de 20.000 de oameni; sunt curios cum au reuşit toţi să se înghesuie cu toţii în Herăstrău; amuzant…

Îmi pare nespus de rău că am ratat calupul dedicat “crimelor oribile”, dramelor şi “accidentelor spectaculoase”…
Hai sictir, “profesioniştilor”!

Răspuns: extrem de multe gropi. Exemplu:

Gropile noastre toate...

Iată şi ultima serie din fotografiile realizate la Budapesta.

Grădina zoologică din Budapesta

Continui seria de cadre trase în Budapesta cu câteva nocturne:

Budapesta noaptea

Am avut ocazia ca în urmă cu două săptămâni să facem o excursie de două zile la Budapesta, capitala Ungariei. Am rămas profund impresionat de gradul de civilizaţie al maghiarilor. Câteva lucruri mi-au plăcut în mod special:

• lipsa cablurilor: nu ştiu unde au reuşit să le ascundă, dar dacă te uiţi în sus, foarte rar vezi vreun cablu care să îţi obtureze “peisajul”
• pista de alergare de pe malul Dunării; sintetică, din material de calitate, semn de respect pentru cetăţenii contribuabili
• hostelul la care am stat: Emerald Hostel Budapest – oameni deosebit de prietenoşi, condiţii de cazare foarte bune aproape de centrul Budapestei
• multitudinea de monumente istorice
• gulaşul – al cărui “incredient principal era foamea” – după cum spunea un prieten ieri, la iarbă verde

Aşadar, oricând aveţi ocazia de a vizita o capitală europeană, nu ezitaţi să începeţi cu Budapesta.

Parlamentul din Budapesta

PS 1: când am intrat în ţară mi-am dat din nou seama de diferenţa de mentalitate dintre noi şi toţi ceilalţi în momentul în care era să se urce cocalarul cu Mercedes, cu numere de Sibiu, pe noi. Mori, imbecilule!

PS 2: am să revenim cu alte două seturi de fotografii.

Nu am vrut să stric dramul de farmec al articolului anterior referitor la plimbarea prin Defileul Dunării, dar o voi face acum:

Gunoi pe Dunăre

E posibil ca gunoiul de pe Dunăre să nu fie în totalitate românesc, dar fiind că Dunărea mai trece şi prin alte ţări mai puţin civilizate (Bulgaria – care, din păcate e mai aval, deci nu prea e posbil ca gunoiul să fie de la mâncătorii de zacuscă), dar eu am o oarecare bănuială cum că peturile alea de plastic aparţin maneliştilor iubitori de mici şi bere ieftină…

De, nu le poţi avea pe toate…