Bucurie mare, cel mai gelat îndrăgit jucător al naţionalei de fotbal a României (normal că fotbal, băi, doar e singurul sport din România!), preaiubitul, preamăritul, preaprăfuitul Muiu a revenit. Şi, mai presus de toate, şi-a cerut şi scuze de la antrenor. Nu oricum, băi! S-a ridicat în picioare şi şi-a cerut scuze. În picioare! Eu [...]
Cea mai mare colecţie de dinozauri din Europa. Puţin cam pueril, dar, treacă-meargă. Mai multe detalii: naturalsciences.be.
Impresionant, oraşul cu aerul cel mai medieval pe care l-am vizitat până acum.
Făcută cu acelaşi aparat foto – un Nikon D80. Locaţia: Brugge, Belgia. Da, ştiu, e prelucrată excesiv, dar nu se va mai repeta decât la următoarea "aniversare".
Dragilor, am avut o revelaţie. Se făcea că merg prin deşert. Era un deşert plin de gunoaie, pet-uri de Noroc şi pungi de seminţe Nutline. Mai erau şi ziare aruncate pe jos. Nu puteam descifra exact, dar mi se părea că scrie pe ele ceva de genul "Click" sau "Libertatea". Nu mai ştiu exact. Şi, [...]
Nu există zi să nu citesc vreo ştire despre magazinele de vise. Dar, de departe cea mai "halucinantă" este următoarea: "Nu putem închide magazinele de vise din cauză că sunt prea multe combinaţii posibile de substanţe"… Sunteţi proşti. Soluţie: se merge în control la infectul bănuit că vinde halucinogene. – Ce vinzi aici, mojicule? – [...]
Seria despre Praga continuă. Astăzi, câteva vederi "aeriene" şi trei nocturne.
Cu riscul de a îmi pierde trei dintre cei patru cititori pe care îi am, am să dau curs unei porniri care nu îmi dă pace de o vreme încoace. Lumea mă tot întreabă cum de nu am cont de Feisbuc. "Nu ai cont, nu exişti! Nu poţi exista nici fizic dacă nu exişti online!" [...]
Băi, rămâi prost când vezi calitatea uebului românesc. Citeam azi ceva statistică legată de numărul cereri de portare înregistrate în ultima vreme. Nimic important. Partea interesantă este cum înţeleg cei care publică conţinut să facă bani pe seama acestui conţinut. De exemplu, în imaginea următoare se vede cum cuvântului "pentru" i se atribuie o ditamai [...]
Cu siguranță cea mai slabă serie trasă în ultimii doi ani… În ton cu starea de spirit din perioada respectivă. Totuși, mai am încă o serie de cadre neprelucrate care vor spăla oarecum rușinea. Cum a fost la Praga? Interesant, ce să zic, mai mai ales după ce am plătit vignete în euro, am rămas [...]
