Argumente
de netăgăduit

Am citit zilele trecute un comentariu foarte interesant scris aici de către amicul meu, Ovidiu Boc (cunoscut sub pseudonimul Zero):

Cat despre “gustul” utilizatorilor… s-ar putea sa fii putin dezamagit (sper sa ma insel totusi). Spun asta in urma experientelor “traite” in ultimul an iar concluzia finala nu e una tocmai roz: internautul roman, exceptandu-i pe cei din domeniu, nu e inca pregatit pentru noile tehnologii; internautul roman, indiferent de domeniul in care activeaza si functia detinuta, are o experienta online mult prea redusa pentru a aprecia dar mai ales pentru a se descurca online. Uzabilitate (permite-mi sa folosesc acest termen ), accesibilitate, web 2.0 si tehnologiile considerate ca facand parte din acest curent… toate sunt relative in momentul in care te raportezi la utilizatorul autohton. Motivul e simplu: experienta acestuia in lumea digitala/IT (si cu atat mai mult online) e una destul de redusa. Studiile efectuate in lumea civilizata, in urma carora s-au tras anumite concluzii, s-au creat pattern-uri/profile, etc… nu sunt reprezentative pentru internautul roman tocmai din acest motiv.

Daca te bazezi pe intuivitatea si usurinta cu care tu (sau oricine altcineva din domeniu) utilizezi acest produs (proiectul in sine) si nu iti iei toate masurile de precautie (explicatii – metodele variaza – pana in cel mai mic detaliu privind utilizarea lui) risti sa oferi un produs apreciat doar de colegii din breasla sau oameni din afara, mai putin de targetul propriu-zis.

Cred ca cel mai bine te vei convinge de asta dupa un feedback “din popor” si vei decide atunci ce masuri trebuie luate.

Ceea ce am vrut sa spun mai sus e sa ai mare grija in utilizarea acestor tehnologii pentru ca tentatia e destul de mare

Experienţa pe care am acumulat-o în ultimii patru ani mă îndreptăţeşte să trag şi eu anumite concluzii şi să schiţez un portret-robot al utilizatorului român de internet (internautul român).

În primul rând, aş vrea să evidenţiez faptul că, în ciuda tuturor celor citite, piaţa românească a internetului este destul de matură. Problema este acută în ceea ce priveşte utilizatorul de rând, neobişnuit încă cu tehnologia. Este exact ca şi în momentul în care s-au deschis graniţele (dupa 1989) şi românii au dat năvala în ţările vecine.

O altă problemă ar fi şi faptul că unii (atenţie: nu spun “toţi”, nu spun “mulţi”!) internauţi români simt nevoia să trişeze sistemul (mi s-a întâmplat şi mie în zilele de început). Aş putea da mai multe exemple: câştigarea anumitor concursuri (da, am trecut şi eu prin asta, m-am lecuit, îmi cer încă o dată scuze – pentru a nu-ştiu-câta oară scuze faţă de oamenii aceia care ştiau acum câţiva ani ce ştiu eu acum), plasarea anunţurilor gratuite în aşa fel încât să fie mereu vizibile (am avut două situri cu anunţuri gratuite, am triat mii de anunţuri), postarea pe forumuri şi bloguri numai de dragul publicităţii.

Pe Webdesignbox.ro are loc o discuţie interesantă despre ceea ce înseamnă “conduita bloggerului“. Unii cred în reguli, alţii nu. Oricum, regulile de bun-simţ şi conduita “celor şapte ani de acasă” ar trebui aplicate în orice situaţie. Sunt, însă, multe cazuri în care aceste lucruri nu se aplică. Sunt multe exemple în internetul românesc. Nu vreau să dau exemple, deoarece nu doresc să intru în polemici cu diverşi indivizi mai mult sau mai puţin “cultivaţi”.

Plagiatul reprezintă o altă pată neagră pe obrazul internetului românesc. O listă destul de cuprinzătoare este prezentată aici. Lista creşte pe zi ce trece.

Mia sunht multe alte aspecte pe care nu le-am prezentat încă. Pe măsură ce îmi voi aminti, voi completa acest articol…