Argumente de netăgăduit

Morile de vânt de la Kinderdijk, Olanda (13 mai 2012)

Daniel Chiriţă — Fri, 18 May 2012 09:16:51 +0000

Nu este prima oară când vizităm morile de vânt de la Kinderdijk. E prima oară însă când vremea ține cu noi.

Kinderdijk este locul cu cea mai mare concentrație de mori de vânt din lume (în total 19). Nu, nu fac făină. Ci drenează mlaștina. Olanda, aflată sub nivelul mării e o mare mlaștină care trebuie în permanență drenată. Un caz aparte îl constituie polderele – la Kinderdijk există o stație de pompare modernă care a înlocuit vechile mori de vânt devenite între timp patrimoniu UNESCO.

PS: Am fost și la Keukenhof, dar din păcate mai toate lalelele erau ofilite. Prețul biletului rezistă.

Bruxelul din perspectiva turistului

Daniel Chiriţă — Thu, 10 May 2012 09:21:53 +0000

În timp ce unii cântau “Odă Bucuriei”, alții aprobau prima inițiativă cetățenească europeană, eu m-am hotărât să vizitez Bruxelul. Sună ciudat având în vedere că sunt aici de (prea) multă vreme, dar până ieri nu am reușit să vizitez toate atracțiile turistice locale. Vremea a fost, cum altfel decât de căcat. Concluzia mea sinceră a fost că dacă aș fi trecut pe aici în calitate de turist, mai mult ca sigur că mi-ar fi plăcut.

PS: E mai bine de o lună de când plouă zilnic.

Cirque du Soleil

Daniel Chiriţă — Tue, 24 Apr 2012 13:09:15 +0000

Am avut recent ocazia să particip la un spectacol marca Cirque du Soleil. Cirque du Soleil este una dintre cele mai renumite trupe de circ din întreaga lume. Spectacolul în cauză se numește Alegria și este considerat unul dintre cele mai populare ale trupei. Ar fi trebuit să fie un fel de odă a bucuriei, a tinereții și a exuberanței. Eu unul nu am prea rămas cu niciuna dintre aceste impresii. Mi s-a părut destul de apăsător, cu accente gotice. Muzica în schimb, a fost incredibilă.

Frankfurt, Germania (8 octombrie 2011)

Daniel Chiriţă — Mon, 16 Apr 2012 10:32:47 +0000

Frankfurt, capitala bancară a Europei, orașul în care își au sediul toate instituțiile financiare majore ale Europei – un oraș destul de interesant în care bisericile și clădirile vechi se pierd printre zgârie-norii de sticlă care domină peisajul. Bineînțeles, așa cum ne-am obișnuit deja în partea aceasta de Europă, norii cenușii și ploaia abundentă au făcut ca vizita să nu fie una prea plăcută.

Scoția – ultima parte

Daniel Chiriţă — Fri, 13 Apr 2012 14:43:13 +0000

Am reușit într-un final să triez și ultimele fotografii din Scoția. Iată-le:

Iniţiativa cetăţenească europeană

Daniel Chiriţă — Tue, 03 Apr 2012 12:08:25 +0000

Băi, dacă toată presa a scris, mă simt nevoit să scriu și eu. Cică, pe întâi aprilie Comisia Europeană a lansat proiectul numit “Iniţiativa cetăţenească europeană“.

Iniţiativa cetăţenească europeană oferă unui număr de un milion de cetăţeni ai UE posibilitatea de a participa direct la elaborarea politicilor UE, solicitându-i Comisiei Europene să facă o propunere legislativă.

O iniţiativă cetăţenească europeană este o invitaţie adresată Comisiei Europene de a propune legislaţie pe probleme în care UE are competenţa de a legifera. O iniţiativă cetăţenească trebuie să fie susţinută de cel puţin un milion de cetăţeni ai UE, provenind din cel puţin 7 state membre din cele 27. În fiecare din aceste 7 state membre este nevoie de un număr minim de semnatari.

Așadar, dacă vrei ca statul pe feisbuc să fie materie obligatorie la școală și să înlocuiască educația fizică, tot ce trebuie să faci e să propui o inițiativă, să dai “șeiăr” către toți cei 9012 prieteni ai tăi, să strângi un milion de semnături și gata: ai scăpat de a mai merge la școală îmbrăcat în trening și a mai transpira acolo.

De ce povestesc eu asta? Ei bine, pentru că am contribuit și eu la acest proiect. De mai bine de un an lucrez în cadrul departamentului (DIGIT.B1) care a pus la punct întreaga infrastructură informatică necesară. Personal am conceput și implementat cam toată partea care se ocupă de strângerea online de semnături (Online Collection System) și am contribuit la implementarea aplicației care permite înregistrarea propriu-zisă a inițiativelor (situl propriu-zis).

E un proiect de care sunt mândru. Nu din cauza complexității, ci doar din cauza vizibilității și a impactului pe care îl va avea. Sunt de asemenea mândru de faptul că am reușit să trec și peste toate problemele de natură umană pe care le-am întâmpinat pe aici.

Bonus: imagine cu unul dintre multele postere din Bruxel:

Iniţiativa cetăţenească europeană / Poster din Bruxel

Câteva referințe în presă:

Melrose Abbey, Scoția

Daniel Chiriţă — Thu, 26 Jan 2012 13:23:04 +0000

Melrose Abbey (sau Mănăstirea Melrose) din orășelul omonim din Scoția (la vreo 60 de kilometri de capitala Edinburgh) este considerată cea mai frumoasă clădire de factură religioasă din întregul Regat Unit. Un loc încărcat de istorie, construit pe la 1100 de către călugării cistercieni (ceea ce e interesant e că și în România există două astfel de mănăstiri din aceeași perioadă – din care una chiar în județul Timiș – rușine mie!).

El Zorab – Odă asistatului social

Daniel Chiriţă — Thu, 26 Jan 2012 11:50:12 +0000

De un an de zile de când mă aflu în țara maro și urât mirositoare numită Belgia, am remarcat un lucru absolut fascinant: toate grevele și protestele de până acum au avut loc fie într-o vineri, fie într-o luni, fie într-o joi în condițiile în care vineri era zi liberă, fie într-o marți în condițiile în care luni era zi liberă. Da, v-ați prins, toate grevele de până acum au avut loc în așa fel încât weekend-ul să fie cât mai lung. De ce acest fapt? E simplu, pentru că belgienii s-au săturat să muncească pentru Ben-Ardun și neamurile lui. Țara este una socialistă, în care cota de impozitare este undeva pe la 50%. Și toate astea pentru a ține în spate milionul de Ben-Arduni care nu fac mai nimic toată ziua (cu excepția celor care jefuiesc turiști). Muncești opt ore dintre care patru pentru a plăti ajutor social celor cărora nu le place să desfășoare astfel de activități – nici la ei în țară, nici într-o țară străină.

Poate vă întrebați de ce tot insist cu acest “Ben-Ardun”… Ei bine, cei pentru care școala nu a însemnat doar locul în care mergeai să te distrezi și să chiulești de la “mate” vor înțelege mai ușor ce voi explica eu în rândurile următoare. Pentru ceilalți, ce să zic… La sapă, copii!

Poezia e scrisă de ~~Vasile Alecsandri~~ George Coșbuc (era o glumă, se pare că nu a prins).

La pașă vine un arab
Cu ochii stinși, cu graiul slab.
- Sunt, paşă, neam de beduin,
Şi de la Bab-el-Mandeb vin
Să-l vând pe El-Zorab.

Așadar, avem de-a face cu un arab anorexic, sărac, care, mai presus de toate locuiește într-un loc cu nume predestinat: Bab-el-Mandeb (“Poarta lacrimilor” – o strâmtoare între Peninsula Arabă și Cornul Africii). Nu lucrează, nu are bani, are în schimb o familie numeroasă care moare de foame. Toată averea lui o constituie un cal, pe numele său El Zorab. Se pare că, într-o lume a cămilelor, un cal avea mare preț pe vremea aceea, fapt pentru care arabul nostru se hotărăște să își vândă singura lui posesiune baronului local (pe care îl vom numi în continuare “pașă”). Diferența majoră între acest pașă și corespondenții lui de prin județele Vaslui, Vâlcea, Buzău, Dolj, Pipera (Da? Nu e județ?!) e că primul e mărinimos. Văzând cât de sărac și de oropsit e arăbetele nostru, pașei i se face milă de el și îi oferă un purcoi de bani în schimbul calului:

- O mie de ţechini primeşti?
- O, paşă, cât de darnic eşti!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ţi răsplătească Dumnezeu,
Aşa cum îmi plăteşti!

Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de ţechini -
De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
N-or cere la străini!

Deci, să recapitulăm ce am citit până acum: arab sărac, familie numeroasă, nu foarte muncitori nici unul (sunt doar drăguț – nu vor să muncească pentru că nu le place, preferă să cerșească – după cum declară arabul), un cal în deșert, un pașă mărinimos, o mie de țechini (țechinul ăsta e mai tare ca euro, dolarul și platina puse laolaltă).

Momentul care urmează este de-a dreptul emoționant. Mândria asistatului social răbufnește:

Se uită lung la bani, şi pal
Se clatină, ca dus de-un val,
…
Copiii mei cum să-i îmbun
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!
…
O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
…
Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!

Bineînțeles, pașa refuză (mi se pare oarecum normal să refuze). Arabul, grabnic la mânie, cu mândria rănită (când ai trei copii care mor de foame, îți permiți să fii mândru din cauza unui cal, da!)

scoate grabnic un pumnal,
Şi-un val de sânge, roşu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Şi cade mortul cal.

Pe lângă asta, îl mai și spurcă pe pașă ca și cum ar fi vina lui:

- Te-or răzbuna copiii mei!
Şi-acum mă taie, dacă vrei,
Şi-aruncă-mă la câini!

Și acum rezumatul: avem de-a face cu un arab a cărui familie moare de foame. Nu muncește niciunul, copiii sunt trimiși la cerșit. Arabul nostru are un cal (încă nu îmi dau seama la ce poate folosi un cal în deșert – poate era un altfel de cal, mai cocoșat, așa; și mai am încă o întrebare: De unde, dracu’, are arabul un cal!?). La un moment dat, în timp ce se căuta de păduchi, îi înflorește ideea cum că ar putea vinde calul. Zis și făcut. Ia calul și îl duce de căpăstru spre vânzare. Clientul este pașa local care, văzând și înțelegând situația îi oferă o căruță de bani – din care arabul și-ar putea întreține familia (bineînțeles, fără a fi nevoie ca vreunul să muncească!). Arabul acceptă, dar mândria nu îi dă pace: ce o să zică ceilalți muritori de foame despre el? “Ce om fără valoare, domn’le… În loc să își trimită copiii la cerșit a preferat să vândă calul! Incredibil!”… Vai, nevasta nu îl va mai iubi atât de mult și nu îi va mai turna încă cinci plozi – pe care să nu aibă cu ce să îi întrețină – dacă vinde calul… Calul este cel care îi crește ei libidoul. Vai… Dar cu ce se vor mai juca copiii dacă nu cu calul? Probabil că jucăriile cumpărate din banii primiți pe cal nu ar avea nici o însemnătate. Sau cu mâncarea. Toate aceste motive îl determină pe arabul nostru să omoare calul “cu mâna lui” – vorba celor pe care îi vedem la știrile de la ora 5. Așadar, acum avem un arab care nu muncește, care își trimite copiii la cerșit și care, mai presus de toate nu mai are nici cal.

Și după sute și sute de ani, arabul nostru s-a mutat în capitala Europei, a cerut (și a și primit) ajutor social după care și-a reîntregit familia (i-a adus aici pe toți ceilalți patruzeci și opt). Iar poporul care îl asistă social (a se citi: cel belgian) muncește și nu prea.

Treabă-i asta?

Și ca să nu ziceți că mint: luni e din nou grevă generală.

Curcubeu de Scoția

Daniel Chiriţă — Wed, 25 Jan 2012 13:05:18 +0000

Primul curcubeu cu adevărat “dublu” pe care l-am văzut până în acum… În Scoția, lângă Melrose Abbey (urmează în curând seria dedicată “celei mai frumoase clădiri din Scoția”).

Michael O’Leary despre inovație si Bruxel

Daniel Chiriţă — Fri, 13 Jan 2012 13:39:55 +0000

O părere cât se poate de realistă despre Bruxel și despre zborurile de pe continent. Nu îmi place tipul, e mult prea arogant și sărit de pe fix. Nu îmi place nici măcar Ryanair cu trompetele lor cu tot. Dar adevărul cam ăsta e: Bruxelul e locul în care toată imaginația dispare…