Povesteam zilele trecute despre geniala reclamă căcăcioasă. De o vreme tot vreau să scriu despre alte două chestii aşijderea remarcate în publicitatea autohtonă:

  • A obervat careva noua tendinţă a reclamelor la autoturisme? Mă refer aici la faptul că, de când cu introducerea primei de casare toate reclamele se încheie astfel: “Preţ 9810 euro, TVA şi primă de casare incluse“. Oameni buni, includerea primei de casare în preţul final nu e un lucru bun. E bine ca TVA-ul să fie inclus în preţ, dar nu şi prima de casare. Prima de casare nu este o taxă ci este un rabat oferit de statul român. Dar ce fac eu care nu am maşină de casat? Hmm… E simplu, preţul nu mai e acelaşi si pentru mine. E mai mare, bineînţeles. Din ce cauză? Din cauză că statul nu oferă reducerea cu care se laudă comercianţii de autoturisme. Ete de-aia!
  • Ştie cineva “celebra” firmă producătoare de mezeluri, numită Elit? Ei bine, oamenii ăştia au realizat ceva ce numai argoul, jargonul şi folclorul puteau realiza. Mesajul lor este: “Poftă bună la mezelit“. Stau acum şi mă gândesc la ce se referă. A greşit cel care a tehbnoredactat mesajul? O fi citit greşit “mozolit”? Oare s-or fi gândit la expresii populare de genul “lua-mi-ai mezelul”, “dă-te-n mezelul meu”, “ce, mezelul meu, vrei” şi le-au transpus pe toate în ceva ce ar trebui să fie Zmeura de Aur a mesajelor promovate în reclamele autohtone? Îmi pare rău, dar eu nu “mezelesc”. Poate alţii…

Editat: nu, nu zilele trecute povesteam, ci luna trecută. Timpul zboară când încerci să îi scoţi pe alţii din căcat.