Argumente de netăgăduit

Habar nu am cine este tourismguide.ro, nici nu îmi doresc să aflu. Cert este că fac spam, la fel ca şi toţi ceilalţi mojici. Hilar este, în schimb, subsolul mesajului spam care sună în felul următor:

Pentru ca intelegem si apreciem intimitatea dumneavoastra ne cerem scuze daca acest mesaj a ajuns din greseala, iar daca doriti sa nu mai primiti astfel de mesaje in viitor, va rugam sa trimiteti un e-mail la admin@tourismguide.ro cu titlul “dezabonare” sau dati pe DEZABONARE si nu veti mai primii alte oferte din partea firmei noastre.

Aşadar, îmi apreciază intimitatea (nu ştiu exact care părţi intime mi le apreciază cu adevărat, dar am câteva idei pentru ei). Sunt curios cum ar fi putut să comită această eroare… Or fi scris greşit adresa de email a altcuiva? M-or fi ales în mod greşit din lista de emailuri cărora NU trebuia să le trimită spam? S-au gândit că m-ar putea interesa mesajul lor şi s-au înşelat?

A… Să nu uit! Şi pentru faptul că sunt un vorbitor fluent al acestei limbi, mi-au trimis un alt mesaj, de data această în limba maghiară. În fine, mesajul stă mersi bine în cutiuţa de spam, printre alte viagre şi abonamente la hbo. Concluzie: tourismguide.ro = spam.

Aşa:

Raportul conţinut/reclame pe un sit românesc

Mi-am permis să încercuiesc cu chenar roşu partea din pagină care conţine informaţie utilă şi să calculez: articolul în sine are 308×73=22484 pixeli. Primul ecran vizibil are 1265×844=1067660 pixeli. Să calculăm acum raportul dintre cele două: 1067660:22484=47,5. Aşadar, din primul ecran vizibil, articolul nostru (care reprezintă, de fapt, conţinutul propriu-zis) ocupă doar a 47-a parte. Cei care au văzut Idiocracy, ştiu unde se va ajunge. Numai că, în cazul de faţă nu avem de-a face atât cu prostia omenească, cât cu dorinţa arzătoare a unora de a face bani mulţi din nimic.

Nu citeam nici până acum ZF (articolul a ajuns la mine printr-o coincidenţă), dar nici nu o voi face. E tipic pentru marele trust de presă… Cu toţii ştim cât durează pauzele publicitare ale ProTv-ului. Vorba ‘ceea: pauzele lungi şi dese, cheia marilor “succesuri”!

Nu îmi prea stă în fire să postez pasaje luate de pe alte situri, dar “bancul” acesta merită postat. E luat de pe forumul Fototarget. E cât se poate de trist şi cât se poate de adevărat.

Americanul :
Incepe serviciu la 9.00,se scoală la 8.00,sare peste nevastă-sa care doarme încă , că e casnică, se duce la baie şi face un duş,nu se bărbiereşte că se va bărbieri cu maşina electrică pe drum, se duce la bucătărie unde mănâncă “eggs and bacon” şi se urcă in GMC-ul de-acum două luni să se duca la firma unde lucrează ca muncitor.

Francezul :
Incepe serviciu la 8.00, se scoală la 7.00, nu sare peste nevastă-sa că n-a venit încă de la amant , se duce la baie şi se spală până la brâu, se bărbiereşte cu o maşină de ras Gillette 3X, se duce la bucătărie unde mănâncă “caffe au lait et croissants” şi se urcă in Peugeot-ul de-acum doi ani să se duca la firma unde lucrează ca tehnician.

Românul :
Incepe serviciul la 7.00, se scoală la 6.00, nu sare peste nevastă-sa că ea începe la 6.30 şi a plecat deja, se duce la baie şi da pe ochi cu apa de aseară din lighean că nu urcă încă până la et.VIII, se taie bărbierindu-se cu maşina BIC de două luni, se duce la bucătărie unde bea o cafea fără zahăr că s-a terminat ieri şi nu a luat leafa, şi se urca în Dacia primita de la taică-său acum zece ani să se duca la firma unde lucrează ca inginer.

Şi lista ar putea continua cu “profesor”, “medic”, “cercetător”, etc…

Am aşteptat cu nerăbdare cea de-a 25-a ediţie a concertului din peştera Româneşti. Sinteza anilor trecuţi: muzică de calitate, oameni culţi, iubitori ai muntelui, atmosferă de sărbătoare. Aşadar, se arăta a fi un eveniment de calitate.
Ei bine, nu a prea fost să fie. S-a reuşit ca printr-o regretabilă eroare de organizare să se transforme totul într-o petrecere aşa cum se poate vedea doar în Românica. Şi mă refer aici la reabilitarea drumului de acces către peşteră. Bineînţeles, acolo unde există un drum prăfuit şi multă lume care urcă pe el, există, inevitabil şi o multitudine de gherţoi care nu doresc să îşi prăfuiască ochelarii D&G şi frezele de tip “acoperiş” şi preferă metoda cea mai sigură, eficientă şi sănătoasă de a urca – gipul, domn’le, gipul! Să vezi acolo colb, prăfărie şi înghesuială pe marginea drumului. Se pare că până şi concertul din peştera Româneşti a devenit un eveniment monden. Şi oriunde există evenimente mondene, există şi – mă voi repeta acum – ochelarri de soare D&G, freze de tip “acoperiş” – gata cu repeţia, voi augmenta descrierea – cămăşi lucioase, maşini, pipiţe, gherţoi, idioţi… Să nu uităm: mici şi bere, pe alocuri şi sunet cristalin de manele. Orice gherţoi care se respectă nu poate rezista tentaţiei de a savura un produs tradiţional românesc (care nici măcar nu e românesc la origine, dar de, treacă-meargă).
Aşadar, să recapitulăm: îmi pare sincer rău de cei care s-au chinuit să organizeze evenimentul, au făcut treabă bună, au muncit mult, au întins panglici de semnalizare, au montat instalaţii de iluminat în peşteră, au cărat generatoare. Îmi pare rău şi de Filarmonica Banatul, care s-a descurcat remarcabil (nu cred să fie prea uşor să cânţi la 12 grade Celsius). Asta e, morala e simplă: mai bine mai puţină lume, dar mai de calitate, decât 10000 de mâncători de bomboane agricole. Închideţi, domn’le, drumul acela. Folosiţi-l doar pentru a vă căra instrumentele. Interziceţi coşbeliile care comercializează mici şi bere. Se poate trăi şi cu sandvişurile făcute de acasă. Şi cu o sticlă de apă de izvor. Ah, să nu uit: şi faceţi şi revizia tehnică Aro-ului care urcă încărcat cu oameni o panta de 30 de grade şi rămâne fără frâne exact acolo unde i-ar fi trebuit mai mult (se putea transforma totul într-o tragedie dacă Dorel nu reuşea să se proptească la timp în două maşini parcate şi câţiva copăcei).
Este exact ca în bancul acela: “- Doamne, dar nu ai scăpat prea mult? – Lasă, Petre, să vezi ce popor le dau…”.

Se pare că reuşesc din ce în ce mai greu să prelucrez şi să postez fotografii făcute prin locurile pe unde am fost…

De, asta e, timpul nu trece chiar aşa cum am vrea noi. În fine, vorba multă, sărăcia omului. Setul următor de fotografii a fost realizat la Brebu, în zona Văliug, Crivaia, Semenic, Trei-Ape, Secu. A fost o ieşire scurtă, dar frumoasă împreună cu un grup vesel de prieteni. Iată ce a ieşit:

Un apus de soare surprins undeva prin Kassandra, Grecia:

Sălaşul zeilor, Muntele Olimp, Grecia:

Muntele Athos, inima ortodoxismului, Grecia:

În ordine cronologică, primul set de fotografii e din Sithonia, Grecia:

După nici o lună şi jumătate de la întoarcerea din concediu, reuşesc să aleg şi să cosmetizez câteva fotografii… După cum spune şi titlul, concediul l-am petrecut (ca şi mulţi alţi români) în Grecia. Care sunt concluziile pe care le-am tras:

• grecii sunt foarte primitori, ştiu să îşi vândă marfa, ştiu să te atragă în restaurantele şi magazinele lor
• toată lumea are şosele mai bune ca noi (Serbia, Macedonia şi Grecia)
• grecii au şosele bune, indicatoare proaste şi circulă haotic
• macedonenii sunt nesimţiţi şi hoţi
• sârbii din Grecia sunt nesuferiţi
• românii sunt peste tot în Grecia
• sârbii au radare prin toate localităţile mici apropiate de graniţa cu România; cu zece euro se poate rezolva orice problemă
• sârbii construiesc de zor poduri noi şi autostrăzi; am văzut lucrări concomitente în minim şase locuri aflate la distanţă mică între ele
• e prea cald în Grecia, dar compensează apa foarte curată şi plajele goale
• nu te poţi baza pe “Ioana” când vine vorba de navigat prin Serbia/Macedonia/Grecia; hărţile sunt proaste, în plus, poţi avea ghinionul fie să intri în Beograd, fie să ajungi în lanul de porumb şi să vezi plantaţii de kiwi; nimic nu se compara cu un atlas rutier
• priveliştea de pe muntele Olimp către mare este incredibilă
• grecii ştiu să prepare foarte bine mâncarea de caracatiţă

Am să revin cu fotografii.