Stau câteodată şi mă întreb: “Cu ce au greşit utilizatorii de internet din România ca să merite serviciile unei companii precum RDS?”. Răspunsul e simplu: au greşit prin ignoranţa lor, ignoranţă care a permis companiei RDS&RCS să se dezvolte nemeritat.

Experienţele mele negative legate de RDS datează de câţiva ani. S-au rezolvat doar după intervenţia celor de la ANPC (protecţia consumatorului). O nouă mostră de coeficient de inteligenţă scăzut mi-a fost demonstrată aseară.

În ideea pregătirii unui viitor server dedicat, m-am hotărât să achiziţionez încă un calculator pe care să instalez o distribuţie de Linux folosită de către firmele de hoosting şi să văd cum se comportă, respectiv să învăţ să îl configurez. Zis şi făcut. Două calculatoare, o singură tastatură, un singur maus, un singur monitor, o singură conexiune la internet. Toate astea trebuie împărţite cumva între cele două calculatoare. Soluţia e simplă: un distribuitor KVM si un ruter. Le-am cumpărat, le-am instalat, totul fără probleme până în momentul configurării ruterului.

Am configurat ruterul să obţină un IP dinamic. Totul a mers perfect până în momentul în care conexiunea s-a întrerupt. M-am străduit în zadar să reconfigurez, resetez… Am refăcut conexiunea iniţială (cea dintre modem şi unul dintre calculatoare). Nimic. Pur şi simplu, serverul DHCP al celor de la RDS nu răspundea. M-am hotărât să sun la Departamentul de Suport. Aceleaşi lozinci ca şi în cazul celor de la Vodafone (care mi-au produs o altă dezamăgire). Un tip care ştie să fie politicos, să îţi spună să reinstalezi Windows-ul (nu l-a interesat faptul că aveam un calculator cu Linux instalat – de, pregătirea precară nu le permite să ofere suport şi pentru Linux), să dezactivezi ORICE antivirus şi firewall, să rulezi comanda “ipconfig” (efectul produs de “/release” si “/renew” este similar cu un simplu clic pe icoana plăcii de reţea urmat de un “Repair”)… Cam asta a fost tot. S-a epuizat repertoriul de sfaturi geniale. Eu insistam prin a le spune că pe serverul lor există diferite scripturi care au rol de a îl proteja împotriva atacurilor (cu doi ani înainte păţisem acelaşi lucru). Mi s-a răspuns că “noi [cei de la suport - NA] nu avem acces la acel server în discuţie”. Dar cine are? Sat este RDS-ul sat fără câini? Am cerut să vorbesc cu cineva calificat dar, se pare că cel cu care discutam era un fel de guru pe acolo. nu exista cineva mai calificat decât el. Trist, domnilor, trist!

Bineînţeles, după cum era de aşteptat, problema s-a rezolvat la un interval prestabilit de timp (pe care eu nu îl cunoşteam – 30 de minute) – atât timp cât scriptul repsectiv menţinea restricţia asupra conexiunii.

Să nu uit: pentru obţinerea IP-ului e nevoie de următoarele date: adresă, cod numeric personal, serie şi număr de buletin, seria contractului încheiat, data ultimei facturi emise. Aveam doar buletinul la îndemână, dar nu a fost suficient. Vă daţi seama ce hoţ “priceput” ar trebui să fiu ca să fur buletinul cuiva ca să obţin IP-ul respectivului?

Aşadar, pentru RDS nici un pic de respect. Nu am avut niciodată. Acum, în schimb simt şi un fel de greaţă – propun statornicirea termenului de “anorexie erdeesciană”.