Turul Scoției (14-19 septembrie 2011)
by Daniel Chiriţă
În mod oarecum așteptat, Scoția este cea mai frumoasă țară pe care am vizitat-o până acum. În sfârșit, Muntenegru a căzut pe locul doi în topul locurilor pe care le-am văzut.
De ce mi-a plăcut într-atât? Din multe motive:
- în primul rând din cauza peisajelor: sute de kilometri de drum panoramic prin munte, lacuri, ceață, verde intens, creste înzăpezite
- în afară de Edinmburgh și Dundee (pline de copii și adolescenți beți care vomitau în stradă) nu am văzut gunoaie sau mizerie; curățenia este desăvârșită peste tot
- oamenii sunt extrem de civilizați și cu un foarte dezvoltat spirit civic
- am condus peste 1300 de kilometri pe “contrasens”; creierul meu refuza pur și simplu să fie de acord cu cea ce se întâmplă; cu toate că am greșit în câteva rânduri (în special în sensurile giratorii), nimeni nu a claxonat, nimeni nu a făcut semne sau gesturi, nimeni nu a părut deranjat de stângăcia mea
- drumurile (deși puține în Scoția) sunt de bună calitate, bine semnalizate și bine marcate; sensurile giratorii sunt făcute parcă special pentru europenii de pe continent – în cele mai multe dintre ele preselecția se face înaintea sensului giratoriu, în așa fel încât să nu te trezești intrând spre dreapta
- nenumăratele castele pe care le întâlnești la tot pasul; spre deosebire de cele de pe Valea Loarei, castelele din Scoția sunt “aspre” – nu sunt împodobite, împopoțonate, dimpotrivă, sunt reci, nefinisate și dure – la fel ca și oamenii care le-au construit
- este prima țară în care am fost și nu am fost călcat în picioare de către hoarde de turiști; luna august este luna festivalurilor în Edinburgh; e posibil ca toți turiștii să fi vizitat Scoția în perioada respectivă; nu mă prea interesează motivul, ci doar rezultatul
După cum ziceam, am condus destul de mult (dar fiind faptul că dintre cei 1350 de kilometri, doar 100 au fost pe autostradă). Traseul parcurs a fost următorul: Edinburgh, Glassgow, Balloch, Loch Lomond, Invereray, Glen Coe, Fort William, Loch Cluanie, Eilean Donan, Loch Ness (o baltă urât mirositoare, foarte comercială însă), Inverness, Cawdor, Balmoral, Drum, Forfar (trăiască arhitectul!), Dundee, St. Andrew, Stirling, Falkirk, Glassgow, Melrose, Glassgow. Iată și harta traseului:
Am să încep seria de fotografii din excursia această cu cele mai puțin reușite cadre, și anume cele din Edinburgh. Orașul e oarecum interesant, dar nu m-a impresionat în mod deosebit. Pur și simplu nu are acel “ceva”.
În zilele următoare am să public cadre care să demonstreze de ce mi-a plăcut atât de mult în Scoția.
zi-mi cat te-a costat turul asta. ai fost cu masina ta? rupe cazarea?
Păi… Avionul din Bruxel a fost 50 de euro de persoană (dus-întors). Mașina am închiriat-o de la Europcar (Renault Scenic, 3 zile, vreo 130 de lire cu tot cu asigurare).
Acum, referitor la cazare… În Edinburgh a fost mai scump (am plătit la un hostel cam 70 de lire pe noapte de cameră, cu mic dejun inclus). În rest, e foarte fain din cauză că au bed&breakfast la tot pasul. Prețul bate pe undeva pe la 25 de lire de persoană cu mic dejun inclus, dar merită fiecare bănuț. Noi am stat în prima noapte pe undeva pe lângă castelul Eilean Donan, casa era pe un lac iar proprietarii erau doi bătrânei. Foarte frumos.
În rest, prețurile mi s-au părut mai mici decât în Belgia (care e foarte scumpă ca și țară). Nu știu ce exemple să îți dau… În Edinburgh, în centru puteai să mănânci și să bei o bere cu vreo 15-20 de lire de persoană. Motorina e destul de scumpă (e undeva pe la 1.65 euro pe litru). Noi am avut noroc că mașina închiriată era diesel, a consumat undeva pe la 5 litri la sută, oricât de mult aș fi birjărit-o eu.
Oricum, ca și sfat: singurul mod de a vedea cu adevărat Scoția este din mașină. Nu tren, nu excursie organizată, doar din mașină.
pai ma gandeam sa fac o excursie de genul aleia de asta vara din franta, ca mi-a placut mult mersul pe coclauri straini. Nu se compara cu vizitatul capitalei, nu poti sa zici ca ai vazut cutare tara doar ca i-ai vazut un oras mare.