Argumente
de netăgăduit

Exact în momentul în care începusem să scriu despre concediu o altă rafală de stres s-a abătut asupra mea. Hotărâsem de ceva timp să duc maşina pentru o binemeritată revizie tehnică. Zis şi făcut. Verdictul: stare impecabilă, mai puţin un capăt de bară de pe partea stângă (trăim în România, gropile sunt peste tot).

Ieri era ziua în care ar fi trebuit să merg la servis pentru a fi schimbat capătul acela de bară buclucaş. Am plecat pe la ora 15:30 de la serviciu (da, m-am treyit la ora 7!). Ajuns la servis am fost întâmpinat de o surpriză: Zoli (băiatul care trebuia să îmi repare maşina) mi-a spus printre dinţi: “Ăsta e capăt de bară pentru ăartea dreaptă, nu pentru partea stângă. Nouă ne trebuie cel pentru partea dreaptă.” Am înghiţit în sec şi am plecat să îl schimb la magazinul ProMotor (Timişoara, Calea Şagului colţ cu Glad). Băieţii de acolo, prietenoşi, nu am ce zice. M-a întâmpinat un vânzător cu un accent ciudat. A urmat munca de convingere: “E de dreapta”, “Ba nu, e de stânga, scrie pe < >”. Într-un final, l-am înduplecat şi mi-a dat perechea piesei “în cauză”.

Am plecat iar spre servis. Aglomeraţie, căldură, şoferi nervoşi, o zi obişnuită în traficul timişorean asaltat de şoferi de tir, manelişti şi/sau băieţi cu lanţuri groase la gât şi cu un vocabular limitat. Ajuns acolo, o nouă surpriză. Zoli a decis că piesa aceasta este tot pentru partea dreaptă. M-au trecut toate apele. Mi-era şi foame pe deasupra. Am mormăit şi eu ceva printre dinţi la adresa celor de la ProMotor şi am plecat din nou. Aceeaşi poveste: “E de stânga”, “Ba e de dreapta!”, “E de stânga, numai filetul diferă”. Important e că mi-a dat altă piesă cu filet “diferit”.

A treia oară la servis. Nu mai puteam să mă enervez. Zoli râdea şi el. Ştiam deja ce va urma: “Nu e bună, e de dreapta! Eu nu pot să îţi montez aşa ceva. Te duci la ei si le spui să ţi-o monteze ei pentru că au acolo servis autorizat.”

Am băgat din nou coada între picioare şi am plecat. Acelaşi scenariu. De data asta am plecat cu două piese în loc de una! În gândul meu încolţea ideea victoriei. Aveam două piese, una pentru partea stânga, cealaltă pentru partea dreaptă. Una trebuia neapărat să fie bună! Ura!

Nu a fost să fie aşa. Se pare că amăndouă erau pentru partea… DREAPTĂ (ce surpriză neaşteptată…). Zoli nu mai avea timp să aştepte, aşa că am reprogramat reparaţia pentru astăzi. Nu m-am lăsat păgubaş şi m-am mai dus încă o dată la magazinul ProMotor. I-am cerut “noului meu prieten” să cheme un coleg mai competent care să ne îndrume. Se pare că nu sunt toţi neştiutori acolo, doar cei cu accente ciudate. Colegul său a reuşit să desluşească imediat misterul, concluzionând: “Codurile de bare sunt greşite. Îmi datorezi 20 de lei noi”. I-am răspuns că el este cel care îmi datorează mie 20 de lei noi, dat fiind că piesa respectivă costa 40 de lei noi. A înghiţit în sec, dându-şi seama de gafa făcută (el credea că eu venisem să cumpăr piesa atunci). Mi-a înapoiat cei 20 de lei noi. Am comparat cele două piese: diferenţele întrre ele sunt majore, una fiind imaginea în oglindă a celeilalte, şi nu “diferă doar prin filet”, cum mi s-a spus.

Aşadar, astăzi e o nouă zi cu încercări… De ce? Din cauză că unii nu fac diferenţa între STÂNGA şi DREAPTA (şi o spun cu zâmbetul pe buze, fără a face vreo referire la politica actuală…).