Argumente de netăgăduit

Se pare că reuşesc din ce în ce mai greu să prelucrez şi să postez fotografii făcute prin locurile pe unde am fost…

De, asta e, timpul nu trece chiar aşa cum am vrea noi. În fine, vorba multă, sărăcia omului. Setul următor de fotografii a fost realizat la Brebu, în zona Văliug, Crivaia, Semenic, Trei-Ape, Secu. A fost o ieşire scurtă, dar frumoasă împreună cu un grup vesel de prieteni. Iată ce a ieşit:

Un apus de soare surprins undeva prin Kassandra, Grecia:

Sălaşul zeilor, Muntele Olimp, Grecia:

Muntele Athos, inima ortodoxismului, Grecia:

În ordine cronologică, primul set de fotografii e din Sithonia, Grecia:

Iată şi ultima serie din fotografiile realizate la Budapesta.

Grădina zoologică din Budapesta

Continui seria de cadre trase în Budapesta cu câteva nocturne:

Budapesta noaptea

Am avut ocazia ca în urmă cu două săptămâni să facem o excursie de două zile la Budapesta, capitala Ungariei. Am rămas profund impresionat de gradul de civilizaţie al maghiarilor. Câteva lucruri mi-au plăcut în mod special:

• lipsa cablurilor: nu ştiu unde au reuşit să le ascundă, dar dacă te uiţi în sus, foarte rar vezi vreun cablu care să îţi obtureze “peisajul”
• pista de alergare de pe malul Dunării; sintetică, din material de calitate, semn de respect pentru cetăţenii contribuabili
• hostelul la care am stat: Emerald Hostel Budapest – oameni deosebit de prietenoşi, condiţii de cazare foarte bune aproape de centrul Budapestei
• multitudinea de monumente istorice
• gulaşul – al cărui “incredient principal era foamea” – după cum spunea un prieten ieri, la iarbă verde

Aşadar, oricând aveţi ocazia de a vizita o capitală europeană, nu ezitaţi să începeţi cu Budapesta.

Parlamentul din Budapesta

PS 1: când am intrat în ţară mi-am dat din nou seama de diferenţa de mentalitate dintre noi şi toţi ceilalţi în momentul în care era să se urce cocalarul cu Mercedes, cu numere de Sibiu, pe noi. Mori, imbecilule!

PS 2: am să revenim cu alte două seturi de fotografii.

Din ciclul “corporatiştii şi întâlnirile anuale”, astăzi avem un nou episod, şi anume, Defileul Dunării. Cu toate că ghidul nostru a insistat că Defileul Dunării este unul dintre cele mai – dacă nu cel mai – frumoase locuri din ţară, eu unul nu am fost într-atât de impresionat. E posibil să fi fost de vină cele 84 de grade Celsius, dar mai ales lipsa umbrei. De exemplu, vederea de pe Cetatea Colţ mi s-a părut cu mult mai interesantă (chiar dacă drumul până la cetate era incomparabil mai greu). Treacă-meargă, iată rezultatul excursiei, imortalizat printr-un Canon S3 (mare noroc am avut că nu am cărat în spate ditamai şandramaua de DSLR!).

Defileul Dunării, vedere asupra oraşului Orşova

Defileul Dunării, vedere de pe Cazanele Mari

Defileul Dunării, vedere de pe Cazanele Mari

Defileul Dunării, vedere de pe Cazanele Mici

Defileul Dunării, statuia lui Decebal

Şi ei azi sărbătoresc
1 mai muncitoresc…

Împreună cu alte zeci de mii de români am plecat şi noi să sărbătorim Ziua Internaţională a Muncii nu prin muncă, ci printr-un periplu în Munţii Apuseni. Destinaţia noastră: zona Padiş, mai precis, cabana Cetăţile Ponorului. Drum greu, înţesat cu gropi şi zăpadă. Fără miros de mici şi sunet de manele însă. O zonă frecventată mai mult de oameni iubitori de munte care nu aruncă cu gunoiul în stânga şi în dreapta… Ei bine, excepţii mai există (în special în zonele mai uşor accesibile). Per ansamblu, destul de curat. Frumuseţea locurilor este aparte. La fel şi sălbăticia lor. Poate şi datorită faptului că, de obicei, 1 mai este asociat cu deschiderea ştrandurilor, mare, căldură, şi nici într-un caz cu zăpadă si temperaturi care treceau timid de zero grade Celsius.

Iată câteva fotografii surprinse în zona Padiş, cadre care surprind doar într-o mică măsură frumuseţea locurilor:

Pajişte de brânduşe în Padiş

Brânduşă de Padiş

Vedere spre zona Padiş

Zapadă în Padiş de 1 mai

Padiş

Am încercat să “cucerim” şi Cetăţile Ponorului, fără succes însă. Traseul era foarte greu, în special datorită zăpezii şi a pietrelor umede care îmi dădeau senzaţia de “parapantă” la fiecare pas.

Cetăţile Ponorului

Cetăţile Ponorului - ce a mai rămas din vechea trecătoare

În zonă există foarte multe trasee care se pot face şi care vor dezvălui cu adevărat frumuseţile locurilor:

• Circuitul Cetăţilor Ponorului – marcaj: punct albastru (6 ore)
• Circuitul Galbenei – marcaj: punct galben (9 ore)
• Circuitul Izvoarelor Someşului Cald – marcaj: punct roşu (6 ore)
• Circuitul Groapa de la Bîrsa – marcaj: banda galbenă (3 ore)
• Circuitul Magura Vânătă – marcaj: triunghi galben (5 ore)
• Cabana Padiş – platoul carstic Lumea Pierdută – marcaj: cruce galbenă (2, 1/2 ore)
• Cantonul Padiş – Piatra Boghii – Pestera Şura Boghii – marcaj: punct roşu (1 ora)
• Poiana Varasoaia – Gardu Boghii – Piatra Boghii – marcaj: dublu punct roşu (1 ora)
• Cabana Padis – Vârful Oselu – Şaua Scăriţa – Valea Bulzului – Pietroasa – marcaj: cruce albastră (4 ore)
• Cabana Padis – Valea Gârda Seacă – Cătunul Casa de Piatră – marcaj: triunghi albastru (3 ore)
• Cabana Padis – Peştera Căpuţ – Şaua Borţigului – Cătunul Cobles – Arieşeni – marcaj: triunghi rosu (5 ore)

Şi pentru ca turul să fie complet, am dat o raită şi pe la Stâna de Vale şi Moneasa. Două locuri care seamănă, pline de consumatori de produse de Bărăgan, pline de mizerie – datorită aceloraşi consumatori de produse de Bărăgan – pline de izvoare cu legende inventate… Cu alte cuvinte, am revenit cu picioarele pe pământul patriei.