Argumente de netăgăduit

Răspuns: extrem de multe gropi. Exemplu:

Gropile noastre toate...

Nu am vrut să stric dramul de farmec al articolului anterior referitor la plimbarea prin Defileul Dunării, dar o voi face acum:

Gunoi pe Dunăre

E posibil ca gunoiul de pe Dunăre să nu fie în totalitate românesc, dar fiind că Dunărea mai trece şi prin alte ţări mai puţin civilizate (Bulgaria – care, din păcate e mai aval, deci nu prea e posbil ca gunoiul să fie de la mâncătorii de zacuscă), dar eu am o oarecare bănuială cum că peturile alea de plastic aparţin maneliştilor iubitori de mici şi bere ieftină…

De, nu le poţi avea pe toate…

Din ciclul “corporatiştii şi întâlnirile anuale”, astăzi avem un nou episod, şi anume, Defileul Dunării. Cu toate că ghidul nostru a insistat că Defileul Dunării este unul dintre cele mai – dacă nu cel mai – frumoase locuri din ţară, eu unul nu am fost într-atât de impresionat. E posibil să fi fost de vină cele 84 de grade Celsius, dar mai ales lipsa umbrei. De exemplu, vederea de pe Cetatea Colţ mi s-a părut cu mult mai interesantă (chiar dacă drumul până la cetate era incomparabil mai greu). Treacă-meargă, iată rezultatul excursiei, imortalizat printr-un Canon S3 (mare noroc am avut că nu am cărat în spate ditamai şandramaua de DSLR!).

Defileul Dunării, vedere asupra oraşului Orşova

Defileul Dunării, vedere de pe Cazanele Mari

Defileul Dunării, vedere de pe Cazanele Mari

Defileul Dunării, vedere de pe Cazanele Mici

Defileul Dunării, statuia lui Decebal

Şi ei azi sărbătoresc
1 mai muncitoresc…

Împreună cu alte zeci de mii de români am plecat şi noi să sărbătorim Ziua Internaţională a Muncii nu prin muncă, ci printr-un periplu în Munţii Apuseni. Destinaţia noastră: zona Padiş, mai precis, cabana Cetăţile Ponorului. Drum greu, înţesat cu gropi şi zăpadă. Fără miros de mici şi sunet de manele însă. O zonă frecventată mai mult de oameni iubitori de munte care nu aruncă cu gunoiul în stânga şi în dreapta… Ei bine, excepţii mai există (în special în zonele mai uşor accesibile). Per ansamblu, destul de curat. Frumuseţea locurilor este aparte. La fel şi sălbăticia lor. Poate şi datorită faptului că, de obicei, 1 mai este asociat cu deschiderea ştrandurilor, mare, căldură, şi nici într-un caz cu zăpadă si temperaturi care treceau timid de zero grade Celsius.

Iată câteva fotografii surprinse în zona Padiş, cadre care surprind doar într-o mică măsură frumuseţea locurilor:

Pajişte de brânduşe în Padiş

Brânduşă de Padiş

Vedere spre zona Padiş

Zapadă în Padiş de 1 mai

Padiş

Am încercat să “cucerim” şi Cetăţile Ponorului, fără succes însă. Traseul era foarte greu, în special datorită zăpezii şi a pietrelor umede care îmi dădeau senzaţia de “parapantă” la fiecare pas.

Cetăţile Ponorului

Cetăţile Ponorului - ce a mai rămas din vechea trecătoare

În zonă există foarte multe trasee care se pot face şi care vor dezvălui cu adevărat frumuseţile locurilor:

• Circuitul Cetăţilor Ponorului – marcaj: punct albastru (6 ore)
• Circuitul Galbenei – marcaj: punct galben (9 ore)
• Circuitul Izvoarelor Someşului Cald – marcaj: punct roşu (6 ore)
• Circuitul Groapa de la Bîrsa – marcaj: banda galbenă (3 ore)
• Circuitul Magura Vânătă – marcaj: triunghi galben (5 ore)
• Cabana Padiş – platoul carstic Lumea Pierdută – marcaj: cruce galbenă (2, 1/2 ore)
• Cantonul Padiş – Piatra Boghii – Pestera Şura Boghii – marcaj: punct roşu (1 ora)
• Poiana Varasoaia – Gardu Boghii – Piatra Boghii – marcaj: dublu punct roşu (1 ora)
• Cabana Padis – Vârful Oselu – Şaua Scăriţa – Valea Bulzului – Pietroasa – marcaj: cruce albastră (4 ore)
• Cabana Padis – Valea Gârda Seacă – Cătunul Casa de Piatră – marcaj: triunghi albastru (3 ore)
• Cabana Padis – Peştera Căpuţ – Şaua Borţigului – Cătunul Cobles – Arieşeni – marcaj: triunghi rosu (5 ore)

Şi pentru ca turul să fie complet, am dat o raită şi pe la Stâna de Vale şi Moneasa. Două locuri care seamănă, pline de consumatori de produse de Bărăgan, pline de mizerie – datorită aceloraşi consumatori de produse de Bărăgan – pline de izvoare cu legende inventate… Cu alte cuvinte, am revenit cu picioarele pe pământul patriei.

Citeam astăzi un mini-editorial care mi s-a părut absolut genial:

Trebuie sa repet o intrebare, “De ce merge Guvernul in deficit bugetar?” Trebuie sa-l inchidem, conform lui Pogea, Guvernul? E mai competent decat amaratii aia care merg pe zero sau pe minus? Sau, nu cumva, face evaziune cum sustine Boc despre privati? De ce sa folosim o logica diferita fata de o firma in fata politicii economice guvernamentale? Si sa nu-l amintiti pe Keynes ca nu e cazul lui Pogea de politici economice.

Întocmai: de ce să închidă prăpădiţii? Se poate închide guvernul. Extrapolez şi spun: cred că e destul să închidem doar câţiva (mai bine zis – toţi) guvernanţi. Şi va fi mai bine.

Guvernul condus de spermatozoidul Boc a hotărât că de la data de întâi mai evaziunea fiscală este legală. De ce zic asta? Datorită faptului că a emis o ordonanţă de urgenţă prin care introduce (şi) impozitul forfetar. Să vă explic cum stă treaba: toată lumea ştie că în ţara asta a noastră de două parale evaziunea fiscală e la ea acasă. Credeţi sau nu, până şi guvernul ştie lucrul acesta. Ştie şi totuşi nu face nimic, aţi putea zice. Greşit, guvernul chiar face ceva. Încearcă să recupereze pierderile provocate de hoţi prin impozitarea prăpădiţilor. Cu alte cuvinte: cei care furau până acum fură şi în continuare, iar celor care încercau să îşi încropească în mod cinstit o afacere li s-a mai tăiat o cracă de sub picioare.

Reiau: guvernul ştie că se fură (că de, şi ei fură). Guvernul are însă nevoie de bani (că de, e criză). Guvernul are la dispoziţie Garda financiară, ANAF-ul, Poliţia, Poliţia economică, etc. şi totuşi nu reuşeşte să facă ordine. Îi lasă pe cei care fură să fure în continuare dar îi împovărează pe toţi ceilalţi. Deci, unii fură, guvernul îi lasă să fure şi îşi recuperează banii furaţi (pe care tot el a permis să fie furaţi) de la ceilalţi.

Îmi tot revin în minte nişte vorbe dintr-un banc: “Frumoasă ţară, păcat că-i locuită”. Şi îmi mai revine ceva în minte:

M-am născut între Carpaţi
Din nefericire…

Eu am ajuns să cred că e momentul ca toţi oamenii cinstiţi din ţara asta de rahat trebuie să emigreze. Să îi lăsăm pe hoţi aici şi să ne întoarcem peste vreo 5-10 ani când se vor fi mâncat de vii unii pe alţii şi nu va mai fi rămas niciunul. Aşa să ne-ajute Dumnezeu!

Sunt cei care acum câţiva îmi furau conţinut de pe un sit, îl procesau (“parsau”) şi considerau că este al lor. Nu ştiţi despre cine este vorba? Despre spammerii de la clubafaceri.ro este vorba. De ce spun eu că sunt spammeri? Pentru că am o adresă de email pe pe care nu am mai folosit-o de ceva vreme. Îmi aduc azi aminte de ea, o accesez şi peste ce dau:

Spam clubafaceri.ro

Am acum şi o altă nelămurire. Cum a ajuns adresa mea de email în posesia lor? Această adresă de email nu a fost folosită niciodată. Aşadar, avem de-a face cu o altă mârlănie a celor de la email.ro care au vândut respectiva adresă de email (şi probabil multe altele). Faptul că nu a fost folosită e dovedit de către faptul că nu am alte mesaje decât ale spammerilor de la clubafaceri.ro.

Să vă fie ruşine, profesioniştilor!

Economia “duduie” – zicea un imbecil -, leul se apreciază în raport cu euro, preţul barilului scade. În România preţurile cresc.

Sunteţi plini de câcat, dragi guvernanţi aflaţi la putere! Sunteţi plini de câcat dragi opozanţi care v-aţi aflat deja la putere!

Civilizaţia la români.

Via: zoso.ro

Ora 20:00… Încep ştirile sportive… Titlurile serii: “Borcea a declarat că Becali e prost”, “Mitică de la ligă i-a cumpărat lu” fi’su hotel”, “Mutu s-a mai beşit o dată”, “Chivu s-a însurat… După ce şi-a luat maşină de 1 milion”, “Şi pe final: naţionala de handbal a României a luat locul doi la mondiale iar gimnastele au obţinut 4 medalii de aur la Olimpiadă”.

Uite de-asta, de fiecare dată când aud cuvântul “fotbal”, începe să mă mănânce pielea. Nu contează că România nu a mai obţinut rezultate notabile de minim 10 ani de zile, nu contează că echipele noastre se fac de rahat pe unde ajung… Nimic din toate astea nu contează! De ce? Pentru că presa românească e prea concentrată pe subiecte care plac poporului: scandal, sex, violenţă. Care este importanţa, în contextul ştirilor sportive a faptului că Mutu şi-a luat maşină? De ce ar vrea poporul să ştie ce telefon are Chivu? Iertat să-mi fie, dar când jucau Hagi, Popescu şi Belodedici fotbal, pe nimeni nu interesa viaţa lor personală. Nici pe ei nu îi interesa să şi-o etaleze. Comentariile poporului erau de genul: “Ai văzut ce pasă a dat Hagi? Genial!” sau “Ai văzut ce bine s-a apărat Gică Popescu? Ca de obicei!”… Nimănui nu îi păsa de freza lui Belo. Chiar, care e faza cu fotbaliştii din ziua de azi şi gelul pentru păr? E scris în regulament cum că nu ai voie pe teren dacă nu ai folosit minim 500 de grame de gel de păr?

Ataşez şi o listă de cuvinte care ar trebui interzise la ştirile din fotbal:

• briliant
• galactici
• fantasticul
• războinici
• senzaţie

De asemenea, ar trebui ca următoarele ziare, reviste şi emisiuni să îşi schimbe titlul: “Gazeta Sporturilor”, “Pro Sport”, “Ştirile sportive”. Schimbarea e simplă: cuvăntul “sport” să fie înlocuit cu “fotbal”. Că până la urmă asta sunt: ziare şi emisiuni care elogiază sportul nostru naţional… Pardon, sportul nostru naţional e oina. Sportul nostru, al tuturor românilor este fotbalul.

Vreau să felicit pe această cale colectivul ziarului “Adevărul” care a hotărât să editeze un supliment sportiv “antifotbal”. Salut iniţiativa şi le doresc cât mai mulţi cititori – deşi mi-e greu să cred că românul va cumpăra ceva ce nu conţine fotbal…