Jumătate de oră, ca pe vremea răposatului. Şi asta cu toate că au 20 de case şi se laudă că primeşti 1 leu dacă stai mai mult de 5 minute la coadă au nu funcţionează toate casele.
Partidul, Ceauşescu, România!
Te duci frumos cu păturica pe plaja şi dormi liniştit până trece un scârbos cu X5-ul peste tine… Ăstă da, turism!
Ia să vedem ce i se va întâmpla gherţoiului. Eu zic că nimic pentru că e fiu de şef de regie de apă (sau ce-o fi ăla).
După cum povesteam şi zilele trecute, sfârşitul săptămânii l-am petrecut în inima naturii, mai precis în zona Haţeg – Retezat – Deva – Hunedoara.
O privire de ansablu asupra zonei ne arată că locul este înţesat cu monumente istorice şi cadre naturale ce merită vizitate.
Mănăstirea Sfântămărie Orlea. Vedere nocturnă.
Două cadre de la Mănăstirea Colţ:
Vedere de pe Cetatea Colţ:
Apus de soare pe un lac de acumulare de pe Râul Mare:
Lacul de acumulare Gura Apei:
Castelul Huniazilor, Hunedoara
Povesteam zilele trecute că mai există speranţă în redresarea ţării acesteia greu încercate (care, până la urmă are exact conducătorii pe care îi merită). Credinţă aceasta mi-a fost din nou pusă la îndoială alaltăieri când am avut nefericirea să ne cazăm la ditamai castelul din Sântămăria Orlea (la 3 km de Haţeg). De ce spun nefericirea? Gândiţi-vă în felul următor: cum te simţi tu, turist român, într-un hotel cu cearşafuri rupte (ale noastre erau curate, spre deosebire de cele ale prietenilor noştri, cazaţi într-o cameră alăturată), fără, atenţie!, becuri în cameră, cu miros de învechit şi alte emanaţii care veneau din baie prin uşa care nu se putea închide, cu camere a căror înălţime era mai mare decât suma dintre lungime şi lăţime? Să vă povestesc despre culorile folosite pentru “decorarea” exterioară a castelului? Roz cu albastru. Cam atât.
Am rămas din nou cu un gust amar… Cum e posibil ca un monument istoric să fie transformat într-o speluncă? Sunt curios cine administrează respectiva clădire…
Şi ca să închei, vă spun că preţul unei camere este de exact 90 de lei (aproape 30 de euro). Din ciclul “hai să vindem nişte rahat pe bani mulţi”. Am stat numai o noapte, nu e tragic. Dar, aviz amatorilor, nu vă planificaţi o şedere mai îdelungată acolo.
Dedicaţie pentru un domn de la o spălătorie auto din Timişoara.
Am avut zilele trecute ghinionul de a mi se defecta casetofonul din maşină. Din cauza bătrâneţii, probabil. Aşa că, înarmat cu o trusă plină cu scule, am hotărât să îl schimb. Am început să meşteresc, să desfac şuruburi din bord, cleme, etc. La un moment dat, am observat că în jurul maşinii se tot plimbă un domn. A trecut o dată, a trecut a doua oară, a trecut a treia oară. La un moment dat a venit în dreptul maşinii şi mi-a spus: “Am vrut să văd ce faci, am crezut că o «execuţi», dar văd că ai cheile de la maşină…”. Am rămas mască… Uite că mai există şi pe meleagurile mioritice persoane care să nu treacă indiferente pe lângă o posibilă infracţiune. Mi-am permis să îi şi mulţumesc omului pentru vigilentţă.
Bravo, nene, măcar de-ar fi mai mulţi ca tine…!