Povesteam zilele trecute că mai există speranţă în redresarea ţării acesteia greu încercate (care, până la urmă are exact conducătorii pe care îi merită). Credinţă aceasta mi-a fost din nou pusă la îndoială alaltăieri când am avut nefericirea să ne cazăm la ditamai castelul din Sântămăria Orlea (la 3 km de Haţeg). De ce spun nefericirea? Gândiţi-vă în felul următor: cum te simţi tu, turist român, într-un hotel cu cearşafuri rupte (ale noastre erau curate, spre deosebire de cele ale prietenilor noştri, cazaţi într-o cameră alăturată), fără, atenţie!, becuri în cameră, cu miros de învechit şi alte emanaţii care veneau din baie prin uşa care nu se putea închide, cu camere a căror înălţime era mai mare decât suma dintre lungime şi lăţime? Să vă povestesc despre culorile folosite pentru “decorarea” exterioară a castelului? Roz cu albastru. Cam atât.
Am rămas din nou cu un gust amar… Cum e posibil ca un monument istoric să fie transformat într-o speluncă? Sunt curios cine administrează respectiva clădire…
Şi ca să închei, vă spun că preţul unei camere este de exact 90 de lei (aproape 30 de euro). Din ciclul “hai să vindem nişte rahat pe bani mulţi”. Am stat numai o noapte, nu e tragic. Dar, aviz amatorilor, nu vă planificaţi o şedere mai îdelungată acolo.
